••• Surse istorice primare  •••  



1.
  Discursul lui Timotei Cipariu la inaugurarea Societăţii literare române, viitoarea Academie Română (1 august 1867)

 

 

 

 

 

 

 





Discursul lui T. Cipariu la inaugurarea Societăţii literare române

       „Domnilor !
       Societatea literară, fundată din libertatea unui guvern român patriotic, de astăzi îşi începe lucrările sale. Prima, august 1867 va face, aşa credem şi sperăm, o epocă nouă în viaţa culturii naţionale române.
       Ea are o misiune înaltă şi un scop atât de sacru, cât nu pot crede, domnii mei, că mai poate fi vreun român, unul adevărat, care să nu-i cunoască această misiune importantă, şi să nu-i ureze cele mai salutare rezultate pentru întreaga românime.
       Ea nu are misiune şi scopuri politice. Fondatorii ei, membrii ei şi toţi făuritorii ei pot să fie suspectaţi de inamicii naţiunei române, ca totdeauna, că avem tendinţe subversive şi ostile altor naţiuni, între cari şi lângă cari vieţuim. însă care lucrare, fie cât de onestă nu şi-a avut inamicii săi ? Și când a fost vreodată românul apărat de suspiciuni malevole ?
       De aceea nici noi, nici următorii noştri nu ne vom retrage de la lucrările salutare naţiunii noastre, numai de frica suspiciunilor nemeritate, cărora suntem expuşi.
       Domnilor ! Simţul naţional s-a deşteptat în toată românimea. Naţiunea română a venit la cunoştinţa poziţiunei care i se cuvine între naţiunile Europei; ea va face toţi paşii cuveniţi pentru a ocupa această poziţiune cu demnitate.
       Naţiunea română de aci înainte va fi solidară pentru corpul întreg şi nu vor mai fi partide („ura” îndelungate) care să ne dezunească de la unul şi acelaşi scop solidar, cultura naţională.
       Până aci patria română, limba şi naţionalitatea ne-a fost călcată de huni, slavi, turci şi alţii. Am început a ne libera patria, am început a ne libera limba. Am început, domnilor, abea am început, dar nu am terminat; rămâne ca să continuăm şi să terminăm.
       Bărbaţii de stat ai românilor vor îngriji pentru eliberarea perfectă a patriei române. Sunt de convingere că ei îşi vor împlini cu seninătate, înalta misiune, şi patria română în urmă va deveni liberă ! (Ura !).
       Pentru eliberarea limbii naţionale va îngriji mai cu distincţiune, între altele chiar această societate literară. Ea va îngriji ca limba română să scape de tot jugul despotismului, sub care de secole a gemut. Ea va îngriji pentru conservarea unităţii limbei româneşti în toate provinciile locuite de români. Ea-i va reda forma curat naţională română, pentru ca să figureze toată demnitatea între şi lângă surorile ei de origine latină. Ea va pune fundamentul pentru o literatură adevărat naţională, corectă în expresuri, corectă în forme, fără care nici o literatură nu poate merita de a se chema literatură ...”