- la acţiunile revoluţionare de la 1848 au participat şi unii reprezentanţi ai românilor din Dobrogea;
- s-a aliat în atenţia fruntaşilor revoluţionari atât în perioada revoluţiei cât şi în emigraţie;
- la aceasta a contribuit poziţia sa strategică, cât şi climatul de toleranţă practicat de stăpânitorii otomani.

- în 1417 spaţiul dobrogean a fost integrat Porţii în paşalâcul de Silistra.
- nu a fost integrată total structurilor Imperiului Otoman,
- lupta antiotomană a fost idealul luptei sociale şi naţionale.
- până în secolul al XVIII-lea provincie de graniţă cu rol ofensiv după care a devenit defensiv.
- religios a fost supusă administraţiei de cult a mitropoliei Proilavonului.
- alături de legislaţia otomană se foloseşte şi „obiceiul pământului” (în secolul al XIX-lea este menţionată starostia mocanilor din Hârşova).
- Dobrogea a fost colonizată cu numeroşi oşteni: spahii, ieniceri, iar în secolul al XIX-lea cu locuitori tătari şi cerchezi pe care i-a înzestrat cu pământ.
- mari suprafeţe funciare erau în proprietatea aşezămintelor religioase otomane.
- populaţia românească:
- continuă să vieţuiască în comunităţi proprii la sate şi oraşe;
- Babadag în secolul al XIX-lea era centrul politic, administrativ şi militar;
- după 1848 se remarcă strângerea legăturilor cu Vechiul Regat;
- biserica şi şcoala erau principalele instituţii de lupta pentru drepturile naţionale;
- şcoala dobrogeană primeşte sprijinul unor cărturari ardeleni;
- mitropolitul Nifon Bălăşescu a fondat 25 de şcoli, cu sprijin financiar al guvernului de la Bucureşti, cea de la Tulcea;
- după Congresul de la Berlin, Dobrogea revine României.

 

 

pagina in lucru