România a acţionat pentru confirmarea independenţei şi suveranităţii, a integrităţii teritoriale, retrocedarea gurilor Dunării şi obţinerea unor despăgubiri de război;
Rusia dorea să schimbe Dobrogea cu cele trei judeţe din sudul Basarabiei;
la tratativele de la San Stefano (ianuarie-februarie 1878), colonelul Eraclie Arion, reprezentantul României, nu a fost acceptat la discuţii. Rusia trata direct cu Poarta.
     Tratatul de la San Stefano a fost finalizat la 19 februarie / 3 martie 1878 şi confirma creşterea influenţei ruseşti în Balcani:
           •  în Marele Principat al Bulgariei, staţionau trupe ruseşti ce menţineau prin România, legătura cu ţara;
           •  se recunoştea independenţa Serbiei şi României;
           •  autonomia Bosniei şi Herţegovinei;
           •  prin Bosfor şi Dardanele treceau toate navele;
           •  Turcia ceda Rusiei Dobrogea, pe care aceasta o schimba cu sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail);
     Anglia, Austro-Ungaria şi România erau nemulţumite de politica de forţă a Rusiei. Marile puteri impun reluarea negocierilor, pentru delimitarea „compensaţiilor” ce le reveneau în numele „apărării” echilibrului de forţe european;  

     Pentru restabilirea acestui „echilibru” marile puteri au impus reluarea negocierilor în cadrul Congresului de la Berlin (iunie-iulie) prezidat de cancelarul german Otto von Bismarck.
România nu a fost acceptată nici de această dată ca parte beligerantă. M. Kogălniceanu şi Ion C. Brătianu nu au fost ascultaţi („auziţi” nu „ascultaţi”); ei au pledat pentru recunoaşterea independenţei şi integrităţii teritoriale, garantarea neutralităţii şi acordarea unei despăgubiri de război.
     Hotărârile Congresului de la Berlin au fost următoarele:
           •  Bosnia şi Herţegovina trec sub administraţia Austro-ungară;
           •  Bulgaria era redusă teritorial la spaţiul dintre Dunăre şi munţii Balcani şi pusă sub suzeranitatea Porţii;
           •  Rumelia orientală s-a constituit la sud de munţii Balcani;
           •  Rusia ocupă Kara, Ardahan, Batum;
           •  Anglia prelua insula Cipru;
           •  s-a prevăzut independenţa Serbiei şi Muntenegrului;
     Problemele ce vizau România au făcut obiectul articolelor 47-53 din tratat:
           •  independenţa României era condiţionată de modificarea Constituţiei din 1866 privind acordarea cetăţeniei locuitorilor străini şi de rezolvarea urmărilor afacerii Strousberg, ce dăduse faliment, preluată de bancherii Bleichroder şi Hansemann;
           •  Anglia şi Germania condiţionează recunoaşterea independenţei de răscumpărarea de către guvernul român a acţiunilor fostei societăţi (în 1878, în urma încheierii unei convenţii, litigiul se rezolvă);
           •  Dobrogea şi Delta Dunării intră în componenţa statului român, dar în schimbul acestora Rusia primeşte cele trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail);     

     Poziţia Rusiei la tratative faţa de România, nesocotirea convenţiei de la 4 aprilie 1877 ca şi politica de forţă adoptată de trupele ruseşti ce staţionau pe teritoriul românesc au creat o stare de animozitate între cele două state.
în aprilie 1878 Rusia a dislocat noi trupe pe teritoriul României. Generalul Drenteln a fost numit comandantul trupelor de ocupaţie:
regimentele de cazaci staţionau la Băneasa şi controlau căile de acces spre Bucureşti;
divizia XI infanterie a primit ordin să ocupe Bucureştiul;
România şi-a concentrat trupele în Oltenia şi apăra linia Piteşti - Târgovişte şi a anunţat că este gata să apere ţara în faţa oricărui pericol. Încep să se manifeste resentimente faţă de Rusia, considerată principalul duşman al României;
ulterior, trupele ruseşti au fost retrase;
     În ciuda pierderilor suferite a imenselor eforturi depuse de statul român, cucerirea independenţei a marcat un moment decisiv în afirmarea României moderne ca un stat liber.


Berlin 1878
Congresul de la Berlin (13 iunie - 13 iulie 1878)