Cucerirea independenţei a rămas una dintre problemele noului stat român modern realizat în deceniile de la mijlocul secolului al XIX­lea. Clasa politică românească a căutat pe toate căile să realizeze obţinerea acestui fapt. Metodele ce trebuiau folosite oscilau între război şi calea diplomatică:
      ●  calea acţiunilor militare (război) era propusă de oamenii politici liberali, mai ales de grupările radicale
      ●  calea diplomatică era propusă de grupările de nuanţă conservatoare (cercurile monarhice, marii proprietari funciari şi unii liberali moderaţi)
     Vasile Boerescu şi Gh. Cantacuzino apreciau că războiul din 1870-1871 dintre Franţa şi Prusia putea oferi României statutul de neutralitate şi independenţă sub garanţia marilor puteri;
  ■  Lascăr Catargiu considera benefică o apropiere faţă de Germania, Austro-Ungaria şi Rusia;
  ■  la 27 aprilie / 3 mai 1873, Carol I pune în discuţia guvernului problema independenţei de stat, legată în mod firesc de îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, rezolvareachestiunii ţărăneştişi adoptarea de măsuri protecţioniste;
     Datorită politicii legăturile cu Poarta Otomană erau aproape simbolice:
  ■  lichidarea jurisdicţiei consulare;
  ■  deschiderea primelor agenţii diplomatice în străinătate;
  ■  încercarea de apune bazele unui sistem naţional de credit;
  ■ 1874 apare lucrarea lui Vasile Boerescu Drepturile românilor bazate pe tratate;
  ■ 1871 şi 1876 România încheie convenţii comerciale telegrafice şi poştale cu: Serbia, Austro-Ungaria, Rusia, Franţa, Anglia, Italia;
  ■  a participat la Expoziţia internaţională de la Viena;

      În 1875 „problema orientală” cunoaşte o nouă criză, ca urmare a tulburărilor din Balcani:
-1876 Bulgaria, Serbia şi Muntenegru declară război Imperiului otoman;
- Rusia se pregătea să vină în ajutorul popoarelor balcanice;
- în România a activat un comitet revoluţionar bulgar ce a pregătii răscoala din 1876; România adoptă tactica expectativei şi neutralităţii:
- la 4/16 ianuarie 1876, Lascăr Catargiu adresa o notă diplomatică diplomaţilor români din străinătate în care se sublinia tactica neutralităţii şi a menţinerii independenţei;
- activitatea diplomatică se intensifică după 1876 odată cu formarea unui nou cabinet dintre reprezentanţii coaliţiei de la Mazar-Paşa şi în care portofoliul externelor era deţinut de Mihail Kogălniceanu:
- 16 / 28 iunie 1876 notă diplomatică în care se solicită recunoaşterea de către Europa a individualităţii statului român şi a numelui de România;
- prin notele diplomatice din 20 iulie / 1 august 1876 şi 24 iulie / 3 august 1876 guvernul român îşi manifestă solidaritatea faţă de poporul bulgar şi era gata să apere „fruntaliile ţării”;
- la 24 iulie / 3 august s-a format un nou guvern condus de Ion C. Brătianu;
     Criza orientală s-a agravat în 1876. În urma întâlnirii de la Reichstadt din 26 iunie / 8 iulie 1876 între Francisc Iosif şi Alexandru al II-lea s-a hotărât ca Austro-Ungaria să preia Bosnia şi Herţegovina, iar Rusia căpăta libertatea de acţiune în Balcani. S-a mai decis autonomia Bulgariei şi preluarea de către Serbia şi Muntenegru a unor teritorii care au aparţinut Porţii;
     Poarta consideră România, ca şi alte zone din Balcani, o provincie turcească.
- în 1876 la Livadia au avut loc convorbiri între o delegaţie română Ion C. Brătianu, colonelul Gh. Slăniceanu, adjunctul lui Carol I – şi una rusă – ţarul Alexandru al II-lea, cancelarul Gorceacov şi Miliutin, ministrul de război – în care se aborda problema trecerii trupelor ruse în Balcani;
- discuţia este reluată în noiembrie 1876 la Bucureşti urmărindu-se semnarea unei înţelegeri;
- se încearcă o mediere a marilor puteri în conflictul balcanic şi prin conferinţele internaţionale de la Constantinopol (1876-1877) şi Londra (1877);
- România dorea să obţină garanţii speciale din partea Marilor Puteri Europene;
- noua Constituţie otomană din 1/13 decembrie 1876 menţiona România ca o „provincie privilegiată” a Imperiului Otoman;
- la 3/15 ianuarie 1877 la Budapesta s-a semnat o convenţie secretă între Rusia şi Austro-Ungaria prin care, asigurându-se de neutralitatea Austro-Ungariei, Rusia avea mână liberă pentru războiul cu Turcia.   

Europa Centrala sec.XIX
Harta Europei Centrale în timpului războiului din 1877 - 1878