••• Surse istorice primare  •••  

 

1.  Fragmente din Constituţia din 1866 care dă o nouă organizare României (1866)

2.  Mihail Kogălniceanu despre Convenţia comercială dintre România şi Austro-Ungaria (1875); el dezvăluie caracterul nefavorabil al acestei convenţii pentru economia românească.

3. Tratatul secret încheiat între România şi Austro-Ungaria prin care România aderă la Tripla Alianţă (18/30 octombrie 1883, Viena)

 

 

 

 

 

 

 

 

Constituţia din 1866 - fragmente

Titlul I

DESPRE TERITORIUL ROMÂNIEI

       Art. 1. Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de România.
       Art. 2. Teritoriul României este nealienabil.
       Limitele statului nu pot fi schimbate sau rectificate decât în virtutea unei legi.. .

Titlul II

DESPRE   DREPTURILE   ROMÂNILOR

Art. 19. Proprietatea de orice natură, precum şi toate creanţele asupra statului sunt sacre şi neviolabile ...

Titlul III

DESPRE PUTERILE STATULUI

       Art. 32. Puterea legislativă se exercită colectiv de către domn şi reprezentaţiunea naţională.
       Reprezentaţiunea naţională se împarte în două Adunări: Senatul şi Adunarea deputaţilor ...
       Art. 35. Puterea executivă este încredinţată domnului, care o exercită în mod regulat prin Constituţiune ...

Cap. II

Despre domn şi miniştri

Secţiunea I

Despre domn

       Art. 82. Puterile constituţionale ale domnului sunt ereditare, în linie coborâtoare directă şi legitimă a măriei sale principelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură. şi cu exclusiunea perpetuă a femeilor şi coborâtorilor lor ...
       Art. 93. Domnul numeşte şi revocă pe miniştrii săi.
              El sancţionează şi promulgă legile.
              El poate refuza sancţiunea sa.
              El are dreptul de amnistie în materie politică ...
              El numeşte sau confirmă în toate funcţiunile publice ...
              El este capul puterii armate ...”

Kogălniceanu despre Convenţia comercială dintre România şi Austro-Ungaria
   

       „... Noi am dat industriei Austro-Ungare tot şi imperiul nu ne-a dat mai nimic, chiar în privinţa vitelor noastre şi a produselor solului nostru ; căci în timpul aplicării acestei convenţiuni aceste două ramuri importante ale avuţiei noastre naţionale, una după alta ni s-au ridicat sau împovărat. De la 1876 mai toată industria noastră născândă, chiar şi cea casnică, a fost ucisă prin efectele dezastruoase ale acestei Convenţiuni, şi tot acesteia datorim ruina porturilor noastre ... în parcursul de cei dintâi opt ani ai aplicării Convenţiunii, valoarea importului industriei austro-ungare în România covârşeşte valoarea exportului cerealelor şi productelor prime ale României în Austro-Ungaria, cu suma colosală de aproape şase sute milioane franci ... Noi am dat vecinilor toată întinderea ţerei noastre, a le servi de piaţă mare, de debuşeu al industriei şi comerciului lor: În contra, vecinii noştri nu ne-au dat decât dreptul de a importa înlăuntru fruntariilor austro-ungare, vitele şi cerealele noastre.
       Pentru cele dintâi ni s-au închis cu desăvârşire fruntariile, pentru cele din urmă, guvernul ungar se pregăteşte a le lovi cu taxe, şi ... cu alte grele sarcini ... Această Convenţiune are două greutăţi şi două măsuri. Importanţiunea industriei sale în România, Austro-Ungaria ni-a impus-o, putem zice botezată cu cuvântul liberul schimb. Exportaţiunea produselor noastre este lovită şi împiedicată printr-un protecţionism, care din zi în zi devine mai pronunţat.”

 

 

 

 


Tratatul secret încheiat între România şi Austro-Ungaria prin care România aderă la Tripla Alianţă

        „Art. I. Înaltele părţi contractante îşi făgăduiesc pace şi prietenie şi că nu vor intra în nici un fel de alianţă sau luptă îndreptată împotriva vreuneia din statele lor. Ele se angajează să ducă o politică de prietenie şi să-şi acorde sprijin reciproc în limita intereselor lor.
       Art. 2. Dacă România va fi atacată fără ca din partea ei să fi existat vreo provocare, Austro-Ungaria va trebui să-i acorde în timp util ajutor şi asistenţă împotriva agresorului. Dacă Austro-Ungaria ar fi atacată în aceleaşi împrejurări în vreuna din zonele statelor limitrofe României, va fi de îndată casus foederis pentru România.
       Art. 3. Dacă una din înaltele părţi contractante ar fi ameninţată de o agresiune în condiţiile sus-menţionate, guvernele respective se vor pune de acord asupra măsurilor care vor trebui luate în vederea unei cooperări a armatelor lor. Aceste probleme militare, îndeosebi cea a unităţii operaţiunilor şi a trecerii prin teritoriile respective, vor fi reglementate printr-o convenţie militară.
       Art. 4. Dacă, contrar dorinţei şi speranţei lor, înaltele părţi contractante vor fi nevoite să ducă un război comun în împrejurările prevăzute de articolele precedente, ele se angajează să nu negocieze sau să încheie pace în mod separat.
       Art. 5. Prezentul tratat va rămâne în vigoare timp de cinci ani începând din ziua schimbării instrumentelor de ratificare. Dacă prezentul tratat nu va fi denunţat cu un an înainte de expirarea lui sau dacă nici una din înaltele părţi contractante nu va cere revizuirea lui, el va fi considerat ca prelungit pentru încă trei ani.
       Art. 6. Înaltele părţi contractante îşi făgăduiesc una alteia să păstreze secret conţinutul prezentului tratat.
       Art. 7. Prezentul tratat va fi ratificat şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate într-un răstimp de trei săptămâni sau mai degrabă dacă este cu putinţă.
       Drept care, plenipotenţiarii respectivi l-au semnat şi sigilat cu sigiliul lor.
       Întocmit la Viena în a treizecea zi a lunii octombrie a anului de graţie o mie opt sute optzeci şi trei.”