Cuza justifică actul din 2 mai 1864 ca o replică dată Adunării care l-a împiedicat să înfăptuiască reformele cerute de propăşirea României.
între 10 / 22 mai – 14 / 26 mai Cuza a supus spre aprobare printr-un plebiscit Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris (de fapt o nouă Constituţie) şi noua Lege electorală;
           •  sporeau atribuţiile domnului care numea un sfert din membrii Senatului - Corp ponderator şi preşedintele Camerei; scădeau drepturile Adunării al cărei regulament era alcătuit de guvern.
           •  Consiliul de Stat - elabora legile;
           •  Senatul avea dreptul de a primi petiţii;
     Legea electorală a crescut considerabil alegătorii, împărţiţi în două categorii:
           •  primari - care votau prin delegaţie;
           •  direcţi - departajaţi prin posibilităţile censitare;
           •  reforma avantaja burghezia în formare;
     Plebiscitul a confirmat regimul autoritar, 682.000 votanţi pronunţându-se afirmativ (22-26 mai 1864);
iunie 1864, Cuza face o călătorie diplomatică la Constantinopol; la întoarcerea la Bucureşti rezultatele consemnate, în acordul semnat la 28 iunie 1864, aduc recunoaşterea clară a autonomiei ţării.
iulie 1864 s-a înfiinţat Universitatea din Bucureşti cu facultăţile de drept, ştiinţe şi litere:
ca manifestări ale politicii autoritare, un număr de periodice, între care Românul” şi „Libertatea” editate de C.A. Rosetti au fost „suprimate”;

     Votată la 14 iulie 1864, Legea rurală a primit formularea definitivă însoţită de o Proclamaţie la 26 august 1864:
           •  ţăranii din Muntenia primeau pământ în funcţie de numărul de vite posedat. Se constituiau trei categorii: cu 11 pogoane (1 pogon = 0,50 ha), 7 pogoane şi 11 prăjini (o prăjină = 208,82 metri pătraţi), respectiv 4 pogoane şi 15 prăjini; în Moldova 5 fălci (o falcă = 1,43 ha) şi 40 prăjini (o prăjină = 179.02 metri pătraţi), 4 fălci şi 2 fălci şi 40 prăjini, în sudul Basarabiei se ajungea la 6 fălci şi 30 prăjini, respectiv 2 fălci şi 70 prăjini.
     Din punct de vedere economic consecinţele imediate ale reformei au fost negative:
proprietarii şi arendaşii nu au vrut să angajeze capitalurile necesare progresului agriculturii;
cum împărţirea pământului stagna, mulţi săteni nu au efectuat muncile agricole;
     După 1867 ambele categorii valorifică mai bine pământul;
la 22 august 1864 Casa Stern şi Banca Otomană acordă ţării primul împrumut cu dobândă 12% destinat finanţării instituţiilor României moderne;
     Până la sfârşitul anului 1864 se adoptă:
           •  Legea introducerii sistemului de unităţi şi măsuri metrice (septembrie);
           •  Legea instrucţiunii (25 noiembrie / 7 decembrie)
           •  Legea organizării armatei (27 noiembrie / 9 decembrie)
           •  Codul civil (16 decembrie);
           •  se înfiinţează şcoala de poduri şi şosele,
           •  la 18 decembrie 1864 se votează anticipat Bugetul, înaintea începerii anului de execuţie propriu-zisă;
în urma unor animozităţi personale Cuza acceptă demisia primului-ministru M. Kogălniceanu la 20 ianuarie 1865 (este incontestabil o greşeală politică);   

     Stabilizarea temporară a situaţiei politice s-a arătat atât în interiorul ţării cât şi în relaţiile externe.
s-a votat legea privind numirea de către domn a mitropoliţilor şi episcopilor; autocefalia Bisericii Române era un semn al consolidării statului naţional şi al aspiraţiei spre independenţă.
opoziţia lipsită de posibilitatea de a se exprima parlamentar şi în presa din ţară, declanşează o nouă campanie împotriva domnului;
Cuza adoptă pe primul dintre fii săi naturali, semn în opinia unora că ar dori să instituie o dinastie;
domnul s-a retras o perioadă din viaţa publică;
mişcarea din 15 august este bine organizată din umbră demonstruoasa coaliţie;
pretextul l-a constituit o ordonanţă a Primăriei bucureştene prin care precupeţele de legume şi fructe erau obligate să închirieze gherete, vânzarea ambulantă fiind interzisă. Piaţa a fost devastată, au intrat în Primărie şi au incendiat arhiva. La intervenţia generalului Florescu liniştea a fost restabilită;
acţiunea din 15 august a determinat numeroase complicaţii în raporturile României cu puterile garante;
     Din rândurile scrisorii adresate împăratului Napoleon al III-lea răzbate intenţia lui Cuza de a părăsi tronul (septembrie 1865);     
la 5/17 decembrie în mesajul adresat Parlamentului, Cuza afirmă intenţia sa de a părăsi tronul;
mesajul lui Cuza a încurajat opoziţia care a pregătit complotul din 11 februarie 1866 în urma căruia Cuza a trebuit să-şi semneze propria abdicare „conform dorinţei naţiunii”, formulare firesc de circumstanţă.

     Domnia lui Cuza a accelerat procesul de modernizare, a instituţionalizat principiile şi dezideratele anului 1848, încheind un lung proces de tranziţie spre regimul politic modern, spre o societate structurată în liniile ei esenţiale după modelul burghez, european.
a înfăptuit o largă reformă care să asigure dreptul la vot, la proprietate şi instrucţie pentru categorii sociale defavorizate în trecut;
trebuia consolidat statul naţional abia înfăptuit, prin autonomie şi independenţă deplină;
meritul lui Cuza este de a fi acţionat energic în sensul înfăptuirii programului unionist al Adunărilor ad-hoc, de a fi împlinit reformele fundamentale solicitate de modernizarea României, şi de a fi înţeles atunci când misiunea sa s-a încheiat, să se retragă spre a lăsa succesorilor săi posibilitatea de a realiza integral aspiraţiile poporului român: independenţa şi unitatea naţională.
     Epoca lui Al. Ioan Cuza este un exemplu tipic pentru reformismul secolului al XIX­-lea, de modernizare a societăţii şi statului într-un proces convergent, în care cel din urmă a avut rol decisiv, pregătind România pentru a trece într-o fază nouă a evoluţiei sale, aceea a consolidării capitalismului, a stabilirii regimului politic modern, parlamentar, a monarhiei constituţionale, demonstrând valoarea şi importanţa statului naţional în afirmarea naţiunii şi promovarea interesului naţional.

Parlamentul României 1860
Al.I. Cuza deschide lucrările Parlamentului din 29 Februarie 1860