Izbucnirea revoluţiei europene în 1948 a încurajat noua generaţie politică să treacă la aplicarea modelului revoluţionar pentru înfăptuirea programelor consacrate democratizării statului. Prin programe, forţe participante, tip de revoluţie, acţiuni politice şi militare revoluţia din ţările române se integrează modelului revoluţiilor naţionale din Europa Centrală şi de Sud-Est.
revoluţia a fost o etapă decisivă şi s-a profilat drept singura modalitate de rezolvare a marilor probleme social-economice, politice şi naţionale care se ridicau în faţa poporului.
ca desfăşurare, a avut manifestări variate în diferite provincii româneşti, marcate de evoluţia evenimentelor internaţionale, de presiunile externe, de radicalismul şi violenţa acţiunilor.
      În ţările române, evenimentele din 1848 reprezintă aplicarea tipului de revoluţie specific secolului al XVIII-lea, cu anumite particularităţi de la o provincie la alta, determinate de natura regimului politic din provincii şi raportul cu marile imperii vecine, care ilustrează ezitarea între reformă sau revoluţie.
revoluţia din 1848-1849 a ridicat pe o treaptă superioară idealurile revoluţiei de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu.
caracterul modern-burghez reiese din modalitatea de conducere şi practica politică şi prevederile principalelor documente programatice;
au aderat elemente liberale ale boierimii interesate în menţinerea privilegiilor lor social-politice;
un aspect specific al revoluţiei române este organizarea marilor adunări populare cu caracter plebiscitar;
rolul executoriu în revoluţie l-a dat întreaga naţiune română, în special întreprinzătorii, meseriaşii, lucrătorii şi marea masă a ţărănimii;
unitatea revoluţiei şi-a avut originea în similitudinea condiţiilor istorice de desfăşurare în registrul ideologic şi programatic comun, în colaborarea permanentă a liderilor revoluţionari, prezenţa aceleiaşi forţe sociale participante.
      Generaţia care a pregătit Revoluţia de la 1848 a urmărit:
       ●  înlăturarea regimului impus Principatelor de marile puteri,
       ●  înlăturarea servituţilor feudale şi împroprietărirea ţăranilor,
       ●  asigurarea de drepturi şi libertăţi democratice,
       ●  realizarea unirii şi obţinerea independenţei.
     Programul revoluţiilor româneşti a evoluat între minimal – refacerea statutului particular al Principatelor în plan internaţional şi în raporturile cu Poarta – şi maximal – constituirea statului naţional român, idee pentru care au militat conducătorii revoluţionari din întreg spaţiul românesc.


revolutia1848