Limbile utilizate în cultura scrisă în ţările române au fost slavona, dar şi latina şi greaca.
limba oficială a fost slavona, fiind folosită în cancelaria domnească şi în Biserică;
- slavonismul cultural a dominat până în sec. al XVI-lea;
- au fost scrise primele cronici şi o bogata literatură juridică, religioasă, filosofică;
centre ale slavonismului au fost mănăstirile - Putna, Neamţ, Cozia,Tismana, Feleac - şi reşedinţele domneşti - Curtea de Argeş, Târgovişte, Suceava;
s-au păstrat peste 2000 de manuscrise slave provenite din ţările române;
cele mai vechi scrieri în slavonă provin de la complexul monastic de la Basarabi, inscripţia lui Jupan Dimitrie din sec. al X-lea, de la Mircea Vodă, cele de la Bucov şi Streisângeorgiu din sec. al XIV-lea;
scrierea şi cultura latină au fost răspândite încă din secolul al XI-lea prin:
      •  episcopiile şi cancelariile de la Alba Iulia;
      •  studenţii care studiau în Europa Occidentală;
limba greacă a fost folosită alături de limba latină în Moldova şi Ţara Românească atunci când corespondenţa era adresată Poloniei, Ungariei sau Patriarhiei Constantinopolitane;
Umanismul apare şi se răspândeşte în spaţiul românesc sub influenţa moştenirii culturale a antichităţii clasice:
- a continuat să se scrie în latină, greacă, slavonă;
pe măsura pătrunderii Reformei şi a dezvoltării lumii urbane s-a dezvoltat o cultură laică.

     În perioada secolelor XIV-XVI, apoi în secolul XVII şi începutul sec. XVIII-lea s-a răspândit cultura în limba română.
- primul document păstrat în limba română datează din 1521 a fost Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către judeţele Braşovului „Hanăş Begner” (Hans Benckner);
- s-au tradus în româneşte texte religioase reunite în Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voroneţeană, Codicele Voroneţean;
     Autori de literatură românească în limba slavonă:
      •  Filotei Monahul - logofăt al lui Mircea cel Bătrân;
      •  Grigore Ţamblac - autor de hagiografii;
      •  Gavril Protul care a realizat panegiricul lui Neagoe Basarab;
în Moldova apare Letopiseţul de când cu voia lui Dumnezeu s-a început Ţara Moldovei.
     În sec. al XVI-lea cronicile de curte au sprijinit şi justificat consolidarea puterii centrale:
      •  Cronica lui Macarie - egumen al mănăstirii Neamţului, apoi episcop de Roman, relatează evenimentele ele la moartea lui Ștefan cel Mare până la 1551, accentuând domnia lui Petru Rareş;
      •  Eftimie de la mănăstirea Căpriana a continuat cronica oprindu-se asupra personalităţii lui Alexandru Lăpuşneanu;
      •  călugărul Azarie a continuat la rândul său povestirea evenimentelor până la 1574;
      •  o serie de povestiri au privit, în secolele XV - XVI, domniile lui Vlad Ţepeş şi Radu de la Afumaţi;
cea mai importantă lucrare în limba slavonă a rămas însă „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, fiind o culegere de precepte şi sfaturi politice, morale, militare şi religioase;
în Transilvania cele mai vechi scrieri în limba latină sunt relatările unor prizonieri la turci sau cronicile de familie, precum Chronicon Dubnicense;
cea mai veche cronică în limba maghiară a fost a lui Gaspar Heltai din Cisnădie;
     În sec. al XVI-lea s-au răspândit o serie de povestiri despre Mihai Viteazul care aparţin vistiernicului Stavrinos şi Gheorghe Palamed, iar în Transilvania cea a lui Ștefan Szamoskozy în limba latină.

     Cartea a fost în feudalism în ciuda caracterului restrâns, un instrument de răspândire a creaţiei culturale.
Manuscrisul împodobit cu gravuri şi miniaturi, legat cu mult gust, devine o veritabilă operă de artă;
Tiparul a fost introdus în 1508 în Ţara Românească de călugărul Macarie;
- sprijinit de Radu cel Mare, Macarie deschide o tiparniţă cu litere chirilice în Ţara Românească, a treia în Europa după cea de la Cracovia şi Cetinje;
- Dimitrie Liubavici impulsionează tipărirea de noi cărţi;
prima tipografie în Transilvania a funcţionat în anul 1528, cu litere latine la Sibiu, unde s-a remarcat „Philipus Pictor” autor în 1544 a unui catehism în limba română;
Coresi între 1557-1583 are o activitate deosebită pentru conturarea limbii române literare;
cărţi bisericeşti apărute în limba română: Octoihul (1557); Evanghelia (1561); Psaltirea (1570); Liturghierul (1570); Cazania (1581);
alţi artişti implicaţi in arta tiparului în secolul al XVI-lea au fost diacul Lorinţ în Transilvania şi ieromonarhul Laurenţie în Ţara Românească;
în sec. al XVI-lea în tipografiile de la Sibiu, Târgovişte, Braşov, Cluj, Oradea, Sebeş, Orăştie, Alba-Iulia s-au tipărit 52 lucrări de cult, 14 în limba română; 35 în slavonă (Evangheliarul slavo-român ( 1551-1553), Palia de la Orăştie (1582);
- în sec. al XVII-lea producţia de carte a sporit mult când s-au tipărit 113 cărţi;
mitropolitul Varlaam a publicat în 1673 Cartea românească de învăţătură sau Cazania (prima carte tipărită în Moldova) şi răspunsurile Împotriva catehismului calvinesc, una din primele lucrări de dezbatere teologică în limba română;
- sprijinit de mitropolitul Kievului, Petru Movilă, Vasile Lupu a instalat o tipografie la Trei Ierarhi;
mitropolitul Dosoftei, un precursor al poeziei culte româneşti, a tipărit în limba română Psaltirea în versuri, prima lucrare poetică de mare proporţii în Ţara Românească;
tipografiile au fost instalate la Câmpulung Muscel şi Govora, ultima fiind transferată la mănăstirea Dealul (ctitorirea voievodului Radu cel Mare);
- în anul 1642 apare la mănăstirea Dealul, Evanghelia învăţătoare sau Cazania traduse în româneşte de Udrişte Năsturel;
- în timpul lui Șerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu tipăritura românească ia un mare avânt: în 1688 s-a tipărit Biblia de la Bucureşti cartea cea mai răspândită în spaţiul românesc;
- cu concursul mitropolitului Antim Ivireanu au fost descoperite noi ediţii în limba română a unor cărţi de cultură, a unor lucrări cu litere georgiene sau arabe în Georgia şi Orientul Apropiat;
- unii maeştrii tipografi din Transilvania au învăţat meseria în centre din Germania şi Olanda;
- s-au tipărit în limba română Noul Testament (1648) şi Psaltire (1651);
gravura conferă lucrării tipărite un plus de frumuseţe prin motivele geometrice şi împletiturile ce au conturat o ornamentaţie originală a manuscriselor româneşti;
bibliotecile apar prima oară pe lângă mănăstiri unde se tipăreau, se caligrafiau şi se ornamentau manuscrisele;
- în Transilvania cea mai veche bibliotecă a fost la Igriş lângă Cenad;
- colecţiile de tipărituri de la Neamţ şi Putna în Moldova, Bistriţa, în Ţara Românească;
- în sec. XVI-XVII se remarcă biblioteca Colegiului Academic de la Alba Iulia şi cea a stolnicului Constantin Cantacuzino;

    şcoala a fost un instrument al culturii care a funcţionat pe lângă biserici şi mănăstiri:
       •  în sec. XV-lea pe lângă biserica din Scheii Braşovului
       •  în sec. XVII-lea pe lângă biserica Sfântul Gheorghe Vechi din Bucureşti
       •  se învaţă limba slavonă şi română
       •  manualele erau textele bisericeşti
       •  dascălii erau recrutaţi din rândul preoţilor, copiştilor de manuscrise
în Transilvania izvoarele consemnează şcoli:
       •  în limba română în sec. XIV-XV la Braşov, Lugoj, Caransebeş, Sighişoara      
       •  în limba maghiară la Cluj şi Făgăraş
       •  în limba germană la Oradea, Sibiu, Braşov, Sebeş
la Cotnari în 1562, Despot Vodă a deschis un colegiu latin unde a predat şi umanistul german Johann Sommer
- în 1581 s-a înfiinţat Universitatea din Cluj
- Matei Basarab a întemeiat o şcoală cu predare în limba greacă şi latină
- Vasile Lupu înfiinţează în 1640 un Colegiu latin la Iaşi;
- în timpul lui Gabriel Bethlen s-a fondat Colegiul Academic de la Alba Iulia;
- la sfârşitul secolului al XVII-lea se impun Academia Domnească de la Bucureşti (încurajată de Șerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu) şi cea de la Iaşi.
până în 1504 studiaseră la Cracovia şi Viena 18 tineri români, iar în sec. XVII-XVIII au fost frecventate şi universităţile din Padova şi Paris
s-au constituit cercuri de literaţi la Oradea şi Alba Iulia, s-au efectuat descrieri geografice ale lumii, inclusiv ale spaţiului românesc ca cele ale lui Nicolaus Olahus şi Johannes Honterus.
s-au redactat lucrări de istoriografie aparţinând lui Ștefan Szekely şi Ieronim Ostermayer.
s-au manifestat preocupări în domeniul:
       •  botanicii - Petru Meliusz, Juhazs;
       •  medicinei - Paulus Kyr;
       •  dreptului - Matei Fronius.