Mihai Viteazul

Mihai Viteazul
(1593 - 1601)

     Secolul al XVI-lea este unul de importanţă deosebită pentru Europa prin efectele revoluţiei atlantice şi a supremaţiei otomane. Este secolul care înregistrează o dinamică deosebită prin efectele produse de dezvoltarea oraşelor, de Renaştere şi umanism, de revoluţia tiparului, de Reformă, Contrareformă.
ţările române sunt prinse în vârtejul confrântărilor politice dintre puterile vecine: Imperiul otoman, Monarhia habsburgică şi Polonia
ele cunosc cea mai puternică dependenţă faţă de Poartă
        •  sporesc sarcinile economice - haraciul şi peşcheşurile
        •  cumpărarea tronului
        •  cresc obligaţiile în bunuri de consum
        •  se intensifica monopolul comercial exercitat de puterea suzerană
        •  cu toate că, autonomia era garantată, sporeşte numărul dregătorilor greci şi prezenţa lor în sfat şi al funcţionarilor turei în administraţie
unitatea de interese între habsburgi, spanioli şi austrieci, ii determină pe aceştia din urmă să activizeze conflictul cu Imperiul Otoman
atacurile paşei din Bosnia asupra Croaţiei şi Dalmaţiei şi asediul cetăţii Sissek a oferit pretextul începerii războiului declarat în final de Poartă

     La chemarea papei Clement al VIII-lea (1592 -1605) pentru a se forma o alianţă antiotomană, răspund favorabil şi intră în „Liga Sfântă”: Spania, Austria şi ducatele italiene Toscana, Mantua şi Ferrara.
Polonia şi Anglia, implicate în mai vechi conflicte cu habsburgii, rămân reticiente la idee
- un loc aparte era rezervat, în cadrul Ligii Sfinte, ţărilor române
solii papei se adresează conducătorilor politici ai românilor
        •  principatul Transilvaniei aderă prin Sigismund Bathory (1581-1597; 1598-1599; 1601-1602), element cheie pentru atragerea celorlalte ţări româneşti
        •  la 16 august 1594, Aron Vodă primise condiţiile actului de alianţă cu Rudolf al II-lea
        •  la 17 august, Dieta Transilvaniei declară ruperea relaţiilor de dependenţă faţă de Poartă
considerat plecat turcilor, Mihai Viteazul, este ocolit de soliile „Ligii” şi nevoit să ia singur iniţiativa unor contacte cu Sigismund şi Aron după ce o adunare boierească a afirmat politica antiotomană a ţării
sprijinul habsburgilor nu putea fi dezinteresat, iar Polonia departe de „Liga Sfântă” avea propriile ei aspiraţii în zona Dunării, în contradicţie cu cele ale afirmării româneşti.
aderararea la ligă a fost urmată de o ofensivă a Contrareformei, care se dorea să revitalizeze episcopatele catolice din ţările române

Steagul Ligii Sfânte purtat in bătălia de la Lepanto (1571)