Marele boier Constantin Brâncoveanu, ales domn în 1688 fiul Papa Brâncoveanu şi al Stancăi Cantacuzino
- strălucit politician, diplomat şi om de cultură, a desfăşurat „o politică de cumpătare, dar practică; puţin strălucitoare, dar folositoare”.
- se preocupă de întărirea rolului domniei şi a încercat o reorganizare a sistemului fiscal;
- relaţii strânse cu Moldova şi Transilvania;
- intervine în vederea numirii lui Constantin Duca în scaunul Moldovei şi încheierea unor alianţe matrimoniale cu scop politic;
- strânse legături cu Braşovul contribuind la dezvoltarea comerţului de tranzit;
- susţine material şi moral Biserica Ortodoxă din Transilvania prin construirea de lăcaşuri de cult, înzestrarea lor cu danii, tipărirea cărţilor de învăţătură creştină în tipografiile de la Râmnic şi Târgovişte;
- în desfăşurarea războiului curuţilor, ajută pe românii din Transilvania, dar menţine echilibrul între Habsburgi şi Poartă;
- a fost întărit în scaun succesiv în 1696; 1698; 1700; 1704 de către Imperiul Otoman (datorită „politicii pungilor cu galbeni”).

- Constantin Brâncoveanu transformă Ţara Românească în actor activ pe plan european;
- după apariţia de noi concurenţi, Habsburgii şi Rusia, în cursa pentru controlul politic al sud-estului Europei, Ţara Românească manevrează cu abilitate între puterile europene; ,
- se menţin raporturile bune cu Poarta, garantate de pungile cu bani;
- iniţial relaţiile cu Habsburgii au fost încordate. C Brâncoveanu retrăgând delegaţia trimisă la Viena de predecesorul său, pentru semnarea tratatului de alianţă, mai apoi s-au îmbunătăţit. Voievodul a fost confirmat în 1695 prinţ al Sfântului Imperiu Romano-german;
- Franţa acţionează pentru discreditarea voievodatului român prin intermediul ambasadorilor săi la Poartă: Girardin, Châteauneuf şi Ferriol dorind să impună la Bucureşti pe Emeric Thököly (maghiar) aliatul lui Ludovic XTV în lupta contra habsburgilor;
- Brâncoveanu intensifică legăturile cu Rusia prin schimbul de solii şi corespondenţă;
- relaţii strânse cu capitalele europene: Viena, Paris, Veneţia, Moscova, Cracovia, Constantinopol;
- dispunea de un veritabil cabinet diplomatic: Stolnicul C. Cantacuzino, arhimandritul Isaia, clucerul Afenduli, dr. Iacob Pylarinos, Ianachi Porfirita, Anton Maria del Chiaro, fraţii David şi Teodor Corbea;
- în 1689 s-a semnat tratatul cu habsburgii prin care se recunoaşte individualitatea Ţării Româneşti, dar şi închinarea sa formală;
- tratatul nu s-a putut aplica, trupele imperiale conduse de generalul Donet Heissler ocupă Craiova, Piteşti Târgovişte, Câmpulung. Bucureşti;
- trupele sunt alungate şi înfrânte la Zărneşti (1690) cu sprijinul tătarilor;
- voievodul muntean stabileşte legături cu Augustus al II-lea regele Poloniei (1697-1706; 1709-1733) după moartea lui Sobieski;
- în vederea alianţei Brâncoveanu a propus condiţii practic de neacceptat pentru poloni încât ea nu s-a materializat;     

- C. Brâncoveanu în calitate de reprezentant al populaţiilor balcanice supuse turcilor prin misiunile lui Gheorghe Castriotul (1698) şi ale lui David Corbea (1702) la Moscova a urmărit atragerea atenţiei Rusiei asupra situaţiei din Balcani şi a o cointeresa pentru a opri indirect tendinţele de expansiune ale habsburgilor;
- 1710-1711 în războiul ruso-turc, Brâncoveanu adopta o politică de expectativă concentrându-şi forţele în tabără de la Urlaţi (lângă Ploieşti) pentru a vedea cine obţine victoria;
- un grup de boieri în frunte cu Toma Cantacuzino antrenând cavaleria a trecut de partea ruşilor participând la cucerirea Brăilei;
- deşi gestul lui Toma Cantacuzino nu exprima voinţa lui Brâncoveanu, acesta a fost mazilit în 1714 la Constantinopol (în apropierea Pastelor) bunurile şi averile i-au fost confiscate;
- a fost executat la 15 august 1714 împreună cu fiii săi Constantin, ştefan, Radu, Matei şi boierul Ianache Văcărescu în 1720, adus în ţară şi îngropat la biserica Sfântul Gheorghe Nou, sub o candelă pusă de soţia sa Marica.

pagina in lucru