••• Surse istorice primare  ••• 


      
      1.  Letopiseţul Cantacuzinesc despre domnia lui Radu de la Afumaţi (1522–1529) şi războaiele purtate de el împotriva turcilor. Lupta lui Radu de la Afumaţi a menţinut autonomia Ţării Româneşti ameninţată de expansiunea otomană.
        2.  Macarie descrie domnia lui Petru Rareş (1527–1538) şi (1541–1546) şi luptele lui cu polonezii
       3.  Sultanul Soliman se adresează dietei Transilvaniei întrunită la Șeica-Mare, anunţând numirea lui Ioan Sigismund, fiul lui Ioan Zapolya ca principe (25 mai 1541)
        4.  Actul de suzeranitate al sultanului Soliman asupra lui Ioan Sigismund principele Transilvaniei (1556)
        5.  Grigore Ureche despre luptele de la Iezerul Cahului şi Roşcani purtate de Ion Vodă împotriva stăpânirii turceşti (1514)
      6. Scrisoarea marelui vizir Mohamed către Ștefan Báthory (1571–1575), principele Transilvaniei, pentru a mări tributul de la 10.000 la 15.000 de galbeni. Din scrisoare reiese o creştere a tributului a celor trei ţări româneşti (august, 1575)
        7.  Tratatul dintre Moldova şi Anglia încheiat în timpul domniei lui Petru Șchiopul şi a reginei Elisabeta, care ilustrează autonomia Ţării Româneşti (27 august 1588, Iaşi)

 

 

 

 

 

 

Letopiseţul Cantacuzinesc despre domnia lui Radu de la Afumaţi  

       „Iar după aceia, Mehmet-bei au cerşut domniia de la împăratul aici în Ţara Românească, zicând că-l pohteşte ţara să fie el domn. Drept aceia împăratul crezu pre Mehmet-bei şi i-au dat domniia în Ţara Românească. Iar Stoica logofătul, fiind într-acea vreme la Poartă în Ţarigrad, curând au trimis aice în Ţara Românească la toţi boierii, ca să rădice domn cum mai curând pre Radul-Vodă din Afumaţi, pentru-că piiere ţara de turci. Într-aceia curând s-au adunat boierii toţi şi mari, şi mici, şi toată curtea şi au rădicat domn pre Radul-Vodă din Afumaţi, ginerile lui Băsărab-vodă, la leatul 7030 (1522). Și au venit Mehmet-bei cu steag de la Poartă, cu mulţime de turci şi au intrat în ţară. Iar Radul vodă cel Tânăr s-au gătit şi au ieşit înaintea lui cu oaste, Și au făcut războiu la sat la Glubavi, şi au biruit Radul-vodă pre Mehmet-bei şi au fugit Mehmet-bei de s-au mai gătit încă de război. Iar Radul-vodă s-au întors îndărăt în scaun, în Bucureşti. Deci peste puţină vreme, Mehmet-bei au venit cu o mulţime de turci şi au intrat în ţară. Iar Radul-vodă s-au ieşit înainte cu oaste. Și s-au lovit la Clejani. Și au biruit pre Mehmet-bei ca dintâi, şi mulţi turci au perit; iar când au fost apoi, au biruit turcii. şi au perit Benga, iar Radul-vodă cu boierii au fugit în Ţara Ungurească.
       Iar Mehmet-bei au pus oamenii lui subaşi pre la toate oraşele. Și s-au dus Mehmet-bei preste Dunăre. Iar preste puţină vreme au venit iar Radul-vodă din Ţara Ungurească cu boierii şi cu mulţi unguri. Și au trimis curând oameni aleşi, de au cuprins toţi subaşii pren toate satele şi oraşele şi le-au tăiat capetele. Și au strâns Radul-vodă oaste mare. Și iar au venit Mehmet-bei cu toate oştile şi sangalele gata de oaste şi au intrat în ţară. Și au ieşit Radul-vodă cu boierii înaintea lui cu oaste, şi făcu război mare la Grumazi, şi s-au sfădit, de dimineaţă până seara, şi mulţi turci şi delii au pierit ...”

Macarie descrie domnia lui Petru Rareş şi luptele lui cu polonezii

       „După trecere de un an, deci împlinindu-se atunci anii lumii de sate ori cinci şi tot de atâtea ori câte o mie şi adăugându-se unul la 15 (7036 – 1528) de aceleaşi luni, înainte de 17 ale calendelor lui februarie, a adormit întru domnul, la adânci bătrâneţe, cel care ungea pe domni şi învăţătorul Moldovei, mitropolitul chir Teoctist ...
       În anul 7039 (1531), luna august s-a întâmplat că domnul Petru voievod aruncându-şi privirile peste tot, a trimis cu rugăminte la craiul leşesc ca să-i dea înapoi moşia lui părintească care fusese smulsă în vremea domnilor care au fost înainte. El însă în nici un chip nu a primit, deci Petru voievod a hotărât să-şi ia aceasta cu război. Duşmanii au fost însă mai puternici, ...
       Petru voievod dacă a văzut cu jale pe Ieşi cotropind hotarele Moldovei, a ieşit la luptă, aprins de mânie. şi a pătruns înăuntrul ţării lor, socotind ca lipsă de vitejie şi slăbiciune, dacă nu va răzbuna jicnirea primită. Astfel au căzut ca nişte spice trupurile leşilor, cari i-au stat împotrivă şi peste tot a înfrânt pilcurile lor şi a biruit pe întâii luptători, iar câmpurile care erau acolo le-a făcut strat de trupuri, iar apele râurilor erau amestecate cu sânge. Și a luat cetăţi puternic cu asalt şi i-a silit pe ei să rămână în ţara lor. S-a întors învingător cu bine, mulţumind lui Dumnezeu pentru izbânde, în anii curgători de la creaţiune 7046 (1538) în săptămâna cărnii ...”

Sultanul Soliman se adresează dietei Transilvaniei întrunită la Șeica-Mare

       „Puternicia mea a aflat despre treburile provocate de Mailath şi Emeric Balassa Dar eu am dat ţara fiului regelui, Ioan ; ei însă nu vreau să asculte de porunca mea, ci înclină spre Ferdinand  şi cer ajutor nemţesc. Au aruncat dări peste măsură de grele asupra locuitorilor din Transilvania, de la secui au cerut, de poartă, la început 5, iar acum în urmă 25 aspri. Am cuprins Ungaria cu sabia şi nu îngădui să fie asupriţi robii mei. Din toată puterea am dat ţara fiului lui Ioan şi nu voi suferi să se facă ceva împotriva voinţei mele.”

 

 

 

 

 

 

 

 



Actul de suzeranitate al sultanului Soliman asupra lui Ioan Sigismund principele Transilvaniei

       „... De asemenea tu, împreună cu ţara ta, potrivit făgăduielii făcute de tine, vei plăti în fiecare an tributul făgăduit, la fel şi urmaşii tăi îl vor plăti în strălucita noastră visterie ... În ceea ce priveşte libertăţile voastre, te voi păstra în ele, te voi apăra de-a pururea, principe ţara îşi va alege pe cine va dori, liberă fiind în aceasta şi cercetându-ne şi pe noi pentru a-l împodobi, voi trimite calul meu bun prevăzut de toate /însemnele/, buzduganul, steagul, sabia mea împreună cu coiful împănat, pentru întărirea lui ...”

 

 

 

 

 

 

 

 

 



Grigore Ureche despre luptele de la Iezerul Cahului şi Roşcani purtate de Ion Vodă împotriva stăpânirii turceşti

       „... Auzind împăratul turcescu, sultan Selim, de semeţiia lui Ion vodă, şi câtă pagubă i-au făcut, au gândit ca să stropşească toată ţara Moldovei şi pre hainul său, pre Ion vodă, să-l prinză. şi degrabu trimisă în toate părţile, la toţi sangeagii, să se găteaze de oaste şi să treacă Dunărea asupra lui Ion vodă. Iară Ion vodă dacă au înţeles, cu oastea sa, cu toată, s-au pornit şi au supus oastea sa suptu Tighinea şi au trimis o samă de oaste cu Ieremiia pârcălabul de Hotin, ca să apere trecătoarea turcilor, să nu treacă Dunărea. Ci nevoie iaste a opri cei puţini pre cei mulţi şi cei slabi pre acei tari, că trecându întăi puscile cu ienicerii şi cu pedestrimea, să apere vasile, aciiaşi şi oastea toată au sosit. Văzându Ieremiia pârcălabul că nu-i poate opri, s-au întorsu şi de sârgu au dat ştire lui Ion vodă. Ci Ion vodă altă zăbavă n-au făcut, ci îndată au purces spre oastea turcească. Însă întăi au trimis pre Sfirciovschii cu o samă de cazaci şi cu 6 000 de oameni de ţară, să poată prinde o limbă. Și fără zăbavă au dat pre oastea turcească unde nu era mai puţin decât oastea moldovenească şi dându-i războiu, au fugit turcii...
       „... şi acolo o samă de boiari cei mari, anume vornicul Murgul cel Mare şi Bilăi vornicul cel mare şi Slăvilă hatmanul, văzându atâta putere de oaste turcească ce venise cu Pătru vodă, temându-să ca să nu cază în mreaja vrăşmaşului său, au părăsit pre Ion Vodă şi au fugit la turci, de s-au închinat lui Pătru Vodă.

Când s-au lovit oştile

       Decii Ion vodă au împărţit oastea sa în 30 de polcuri şi la tot polcul au dat câte o puşcă, era şi 80 de puşci huşniţe iară toată oastea lui era 30 .000 (fără prostime şi adunătură ce era pre lângă Ion vodă. La începutul războiului zic că o samă de moldoveni să fie închinat la turci şi turcii i-au pus în frunte, de s-au oprit focul într-înşii, de au pierit cu totul. Decii cazacii cu focul, moldovenii cu fuşturile arunca turcii de nu se ştiia ce vor face. Văzându turcii pre moldoveni că vor să moară, decât să nu biruiască, cu multe meşteşuguri au nevoit să-i amăgească pre moldoveni, să-i ducă asupra puşcilor. Ci văzându moldovenii meşteşugurile lor, nu-i goniia mult, ce numai pănă da dos, că vediia că fuga lor iaste cu înşelăciune, că de mulţimea lor tot locul acoperisă. Decii lăsându turcii partea dinspre cazaci, cu toată puterea s-au întorsu spre moldoveni şi puşcile toate le sloboziia într-înşii. Ci moldovenii aşa sta, cum s-ar fi gătit să moară, au să izbândească. Și multă moarte s-au făcut între amândoao părţile, că nu era loc a călca pre pământu, ci pre trupuri de om. Aşa mai apoi să bătiia de aproape, cât şi mâinile le obosisă şi armile scăpa. Acela praf să făcusă, cât nu să cunoştiia care de care-i ieste, de săneaţe şi di trăsnetul puşcilor nu să auziia dispre amândoao părţile, nici puşcaşii nu mai ştiia în cine dau. Decii Ion vodă au indireptat pre ai săi dinapoia puşcilor, să să odihnească puţinei şi turcii aşijderea. Aşa stându şi privind unii la alţii, au dat o ploaie mare, de li s-a muiat praful... Văzându Ion vodă că flămânzescu şi mor de sete şi praful încă îl împuţinasă, să fugă să scape, loc nu era, doară să zboare, că coprinsese turcii tot locul, gândi că doară cu blândeţe şi cu jurământu făcându cu turcii, doară să va scoate de la moarte. începu a trimite la dânşii că să vă închina, de vor trimite un om ca acela ca să-i jure lui, de ce va pohti el, că-i va face pre voie. Turcii bucuroşi fură la una ca aceia, decât arme şi cu sânge, mai bine cu înşelăciune să-l dobândească. Aşa decii trimiseră la Ion vodă de-i jurară pre pohta lui, ca să-l ducă viu la împăratul, pre cazaci să-i lase neatinşi, să se ducă de unde au venit, iară de acealaltă adunătură să-i sloboază volnici, ca să ducă la casile lor, că nu va fi paguba lui, ce a împăratului, căci suntu robi împărăteşti.

De moartea lui Ion vodă

       Văzându Ion vodă tocmala şi făgăduinţa mare şi jurământul tare de la turci că-i vor face pre voie, de toate câte scrie mai sus, cum au pohtit el, s-au gătitu să meargă la paşa, în tabăra turcească şi au împărţit tot al său ce au avut între cazaci şi di către toţi ş-au luat iertăciune şi însuşi al treilea la tabăra turcească au mers. Acolo, dacă l-au dobânditu, cu multă mânie l-au mustrat şi l-au dat de viu, de l-au legat de coadile a douao cămile şi l-au slobozit prin tabără di l-au fărâmat ...”

Scrisoarea marelui vizir Mohamed către Ștefan Báthory, principele Transilvaniei

       „A murit împăratul şi acum s-a suit fiul său în scaun. El a poruncit tuturor voievozilor şi altora care plătesc bir, să urce birul. Aceia au adus birul sporit. şi ţie îţi porunceşte să ridici birul cu 5.000 de galbeni şi să ni-l trimiţi.
       Dacă nu-l trimiţi după porunca împăratului atunci va fi adevărat ce a spus Becheş despre tine.
       Și voievozii care au trimis birul dacă vor vedea că nu-l trimiţi şi tu, se vor răzgândi.
       Știi cum au jefuit turcii ţara Moldovei anul trecut : au adus 30.000 robi, pe alţii i-au trecut prin ascuţişul săbiei şi au făcut prăzi şi în averile lor. Totuşi Moldova a sporit birul cu 5.000 galbeni. Dacă ţara va zice ceva despre aceasta, arată-le ce au făcut ceilalţi voievozi...”.

 

 

 

 

 

 



Tratatul dintre Moldova şi Anglia încheiat în timpul domniei lui Petru Șchiopul şi a reginei Elisabeta

       „Noi, Petru, din graţia lui Dumnezeu domn al Ţării Româneşti şi al Moldovei, facem cunoscut tuturora celor prezenţi şi viitori, care sunt şi vor fi interesaţi, că am încheiat cu măritul Vilhelm Harbone, ambasadorul prealuminatei şi preaputernicei doamne, doamna Elisabeta, din graţia lui Dumnezeu regina Angliei, Franţei şi Irlandei, pe lângă prealuminatul şi preaputernicul împărat al turcilor, convenţiunea următoare : ca negreşit de aci înainte să fie cu totul liberi supuşii prealuminăţiei sale şi toţi negustorii de a şedea în ţara noastră, de a se statornici, de a face negoţ, de a vinde, a cumpăra, ba chiar de a face toate cele ce societatea omenească şi obiceiul caută pentru negoţ şi pentru trebuinţele vieţii, fără nici o piedică sau greutate, păzindu-se însă întreg şi nevătămat dreptul vămilor noastre, adică pentru fiecare lucru în valoare de o sută de ducaţi să ne plătească trei ducaţi. Cerem ca ceea ce precede să fie bine stabilit şi asigurat prin convenţiunea noastră. şi spre mai bună tărie, s-a pus şi sigiliul nostru.”