Neagoe Basarab are domnia munteană cea mai importantă de la începutul secolului al XVI-lea.
fiu al lui Basarab Ţepeluş, în pofida descendenţei voivodale amintite, multe informaţii îl plasează în bogata şi influenta familie a Craioveştilor. Este primul caz când un boier devine domnul Ţării Româneşti.
în politica externă încearcă să realizeze echilibrul politic între lumea creştină şi musulmană în regiunea nord-dunăreană
- are legături strânse cu Ștefan cel Tânăr (domnul Moldovei) şi Ion Zápolya (voievodul Transilvaniei) care îi încredinţează Cetatea Geoagiului expresie a cooperării cu oraşele Braşov şi Sibiu
- în 1513 a obţinut recunoaşterea Porţii (din partea sultanului Selim şi a succesorului acestuia Soliman)
- în februarie 1519 se încheie un tratat între Ungaria şi Sublima Poartă în care Ţara Românească era incusă în acordul dintre părţi, păstrându-şi integritatea teritorială fără a mai plăti dări noi
- Veneţia şi Roma fac oferte de cooperare în lupta antiotomană (1518, 1519)
la târnosirea ctitoriei sale de la Argeş este prezent patriarhul ecumenic şi patru mitropoliţi (15 august 1517)
opera sa „Învăţăturile către fiul meu Teodosie” este prima capodoperă a cugetării politice, româneşti
urmează fiul său Teodosie (1521-1522) în momente în care Ţara Românească era grav ameninţată. După succesul de la Belgrad (1521) se urmărea încorporarea Ţării Româneşti.
numirea ca domn a lui Mehmed, paşă de Nicopole (poate rudă cu Craioveştii) reprezintă un început pe calea acestei politici. Marea boierime îl numeşte domn pe Radu de la Afumaţi, fiu a lui Radu cel Mare.

     Domneşte cu întreruperi între 1522-1529.
într-un singur an 1522, Radu îi învinge pe turci la Glubavi, la Grumazi-Teleorman şi la Dridu
- este învins şi silit să se retragă în Transilvania, mai întâi în aprilie când Zápolya îi cedează Vinţul de Jos şi Vurpărul şi apoi în august;
îndepărtat în 1523 revine în 1524 pentru o scurtă domnie
între timp turcii cuceresc Severinul şi la solicitarea marii boierimi se impunea o înţelegere cu Poarta
- în 1524 după doi ani de înfruntări sângeroase sultanul l-a recunoscut pe Radu de la Afumaţi şi autonomia ţării, majorând tributul
- în preajma bătăliei de la Móhacs propune regelui maghiar un plan de luptă comun
în 1528 încheie un tratat cu Ferdinand de Habsburg pentru reluarea luptei antiotomane în condiţiile în care Craioveştii jucau cel mai important rol în stat
dornică să păstreze relaţii cu Poarta, o parte a marii boierimi se hotărăşte să-l îndepărteze. La începutul anului 1529 Radu de la Afumaţi este ucis la Râmnicul Vâlcea

     Pe tronul Moldovei după Ștefan cel Mare au urmat:
        •  fiul său Bogdan al III-lea(1504-1517)
        •  nepotul său Ștefan cel Tânăr (1517-1527)
     Petru Rareş este fiul natural al lui Ștefan cel Mare este înscăunat în 1527 pe tronul Moldovei aflată într-o grea situaţie:
        •  conflict permanent cu celelalte ţări române
        •  complicata chestiune a Pocuţiei cedată Poloniei în 1509
        •  după victoria turcească de la Móhacs s-a creat în Transilvania o situaţie nouă unde domnii moldoveni deţineau deja Ciceul şi Cetatea de Baltă
- intervine în luptele dintre Ioan Zápolya şi Ferdinand de Habsburg
- l-a sprijinit pe Ioan Zápolya în lupta de la Feldioara, obţinând victorie asupra lui Ferdinand de Habsburg (22 iunie 1529; vornicul Grozav) şi ocuparea oraşelor Braşov şi Sighişoara
în 1530 obţine, pe lângă domeniile moştenite de la părintele său, precum Unguraşul, Bistriţa cu 23 sate, Valea Someşului Mare cu minele de aur şi argint de la Rodna şi Ţara Bârsei „Ardealul l-am cucerit cu sabia şi nu-l voi da nimănui, nici lui Ferdinand, nici altuia”
războiul cu Polonia pentru Pocuţia a diminuat puterea militară a Moldovei
- în 1534 are un rol determinant în anihilarea aventurierului veneţian Aloisio Gritti, un interpus turcesc în Ardeal
- în 1535 semnează o alianţă antiotomană cu Ferdinand de Habsburg
- cei doi pretendenţi la coroana Ungariei, Zápolya şi Ferdinand s-au împăcat la Oradea (24 februarie 1538)
- rămas izolat el trebuie să înfrunte armatele turcilor, tătarilor şi regelui Poloniei, reuşind să neutralizeze pe tătari şi să încheie pace cu Polonia
cu o oaste de 200.000 de oameni, sultanul trece Dunărea, învingând oastea domnului moldovean (armată din 70.000 de oameni) care este silit să părăsească tronul
- marea boierime, nemulţumită de domnia sa anterioară, închină ţara turcilor
la 17 septembrie 1538 Suleiman intră în Suceava, noului domn înscăunat prin voinţa sultanului (Ștefan Lăcustă 1538-1540 ) i se lasă o forţă de supraveghere de 560 ieniceri
- Tighina şi Bugeacul au fost smulse din trupul ţării
     Vechea vasalitate cu caracter mai mult formal era înlocuită cu o dependenţă politică şi economică tot mai apăsătoare.