În prima jumătate a secolului al XVI-lea în Europa se desfăşoară războaie pentru supremaţie între marile puteri, iar reforma catolicismului îşi arată primele consecinţe.
Franţa abandonează pretenţiile sale italice şi este învinsă în luptele eu Spania şi Imperiul German condus de Carol Quintul.
în 1517 la Wittenberg reforma este iniţiată de Martin Luther;
- protestantismul german va fi urmat de cel englez în 1534; Henric al VIII-lea „Protector şi căpetenie unică a bisericii” din Anglia.
puterea militară şi politică a Porţii otomane atinge apogeul in timpul sultanului Soliman „Magnificul” 1521 -1566.
- în 1534 Soliman încheie o alianţă cu Franţa menită să anihileze Imperiul romano-german.
- turcii cuceresc cetatea Belgradului la 25 august 1521.
- la 25 decembrie 1522 insula Rhodos aste smulsă cavalerilor ioaniţi.
- Mediterana estică este deschisă invaziei otomane.
- la 29 august 1526, la Móhacs, turcii zdrobesc oastea maghiară condusă de Ludovic al II-lea.
- la 11 septembrie 1526 este ocupată Buda.
la 1541 teritoriul Ungariei este împărţit: partea centrală devine paşalâc, vestul intră sub autoritatea habsburgilor, Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană.
- desfiinţarea regatului maghiar obligă ţările române să se apropie de habsburgi, cea mai importantă putere antiotomană din regiune.
subordonarea Dunării inferioare, transformarea Mării Negre în lac turcesc, instituirea monopolului comercial al Porţii, menţin ţările române în sfera intereselor lor economice  

     Perioada derulată între moartea lui Ștefan cel Mare şi marele act unificator realizat de Mihai Viteazul este marcată de lupta pentru supravieţuire statală.
     Raporturile cu Poarta otomană cunosc, mai ales la începutul şi în prima parte a secolului al XVI-lea, tensiuni excepţionale:
        •  Poarta încearcă să modifice statutul politico-juridic al ţărilor române
sub conducerea lui Soliman Magnificul (152-1566) puterea otomană ajunge la apogeu, Moldova şi Ţara Românească aflându-se în pericol de a fi transformate în paşalâcuri
fără a-şi păstra independenţa ţările române îşi menţin autonomia, părţi din teritoriul lor transformându-se în raiale sau paşalâcuri Tighina (1538), Brăila (1542), Banatul (1552)
din 1541 Transilvania este organizată în principat sub suzeranitate otomană
        •  domnul îşi păstrează prerogativele în politica internă
        •  marea boierime îşi păstrează vechile privilegii. Poarta primea în schimbul acestei recunoaşteri o parte a avuţiei ţării (inclusiv teritoriale ).
obligaţiile materiale ale ţărilor române cunosc o creştere continuă, ameninţând cu colapsul economic