Stefan cel Mare
Ștefan cel Mare

     Domnia lui Ștefan cel Mare reprezintă punctul culminant ai luptei pentru neatârnare şi afirmare suverană a românilor în secolul al XV-lea.
        •  a pus capăt anarhiei feudale ce dura de un sfert de secol, sprijinind ascensiunea economică şi consolidând instituţiile statului
        •  a folosit mijloace dure pentru a înfrânge rezistenţa marii boierimi, trecând până la executarea masivă a oponenţilor săi
        •  în relaţiile internaţionale adoptă o poziţie avantajoasă care să-i permită accesul la independenţă
        •  a avut relaţii bune cu Polonia, Ungaria, Imperiul Otoman atâta timp cât au respectat libertatea ţării sale
Moldova era vasală Poloniei încă din vremea Muşatinilor
Moldova era vasală Imperiului Otoman ce primea tribut 2000 de galbeni
- la 12 aprilie 1457, Ștefan cel Mare l-a învins la Doljeşti pe Petru Aron
Ștefan este uns domn la Drieptate, pe Siret, în prezenţa mitropolitului Teoctist, a boierilor şi a oştenilor
Ștefan devenea domnul unei ţări dezbinate, victima marilor boieri şi forţei dominatoare a marilor puteri vecine. La aceasta se mai adaugă şi grave cedări teritoriale:
        •  Chilia era pierdută în 1448 în favoarea Ungariei
        •  Hotinul împreună cu Ţara Sipeniţului şi Pocuţia lăsate Poloniei de Petru Aron pentru sprijinul aşteptat împotriva lui Ștefan.   

     Refacerea domeniului domnesc minat de predecesorii săi a echilibrat raportul de forţă economică între Ștefan cel Mare şi marii posesori de pământ.
        •  stimulează creşterea avuţiei micii boierimi şi ţărănimii libere prin danii şi favorizarea cumpărărilor.
        •  restructurarea principalelor instituţii ale statului în special sfatul domnesc:
        •  sporeşte numărul dregătorilor curţii;
- dintre aceştia pârcălabii, comandanţii cetăţilor cărora li se încredinţează şi conducerea administrativ-judecătorească a ţinuturilor. Ei ocupau locul imediat următor marelui vornic;
armata avea o poziţie privilegiată:
        •  în „oastea cea mică” creşte rolul gărzii domneşti şi a formaţiunilor ce depindeau direct de domn:
        •  din rândul micii boierimi a recrutat cavaleria;
        •  ţărănimea liberă a furnizat grosul armatei de pedestraşi din rândul căreia a ridicat la rangul de viteji (călăreţi) pe cei mai destoinici;
        •  militarii de profesie erau români sau de alte etnii;
        •  în 1465 la asediul Chiliei artileria s-a constituit ca armată distinctă;
        •  cetăţile aveau rol de apărare şl de concentrare şi instruire a trupelor;
        •  Chilia Nouă, Suceava, Soroca, Orhei, Cetatea Albă, Crăciuna, Neamţ, Roman au fost întărite pentru a riposta armelor de foc;
        •  oastea cea mică” nu a sporit numeric 10.000 – 15.000 soldaţi bine înarmaţi şi pregătiţi tactic. Nu a fost neglijată nici oastea cea mare, Ian Dlugosz arată că „ţăranii au fost strânşi la oaste învăţând pe fiecare să-şi apere patria”;
preocupat de dezvoltarea comerţului a stimulat atât negustorii autohtoni sau pe cei din Braşov (1458) şi Liov (1460) sau pe cei din Ungaria (1475), dăruiţi cu acte şi privilegii.   

     În raporturile cu marile puteri vecine, Ștefan a reuşit cu abilitate şi înţelepciune să realizeze un sistem de relaţii care să-i asigure Moldovei o independenţă reală.
a urmărit emanciparea de sub suzeranitatea maghiară,
încearcă să refacă vechile raporturi cu Polonia, susţinătoare a lui Petre Aron;
la Overchelăuţi, la 4 aprilie 1459 este recunoscut domn de regele polonez în schimbul acceptării suzeranităţii acestei ţări şi cedării Hotinului (temporar); Petru Aron este izgonit.
la 3 iulie este reînnoit vechiul privilegiu al negustorilor lioveni.
în 1462 se va semna un nou acord prin care Hotinul era restituit lui Ștefan, recunoscându-i-se şi drepturile asupra Chiliei.
     Campania lui Mehmed al II-lea în regiunile nord-dunărene în 1462 a obligat toate statele din zonă să-şi formuleze opţiunile:
        • Polonia nu semnează un acord cu Poarta, rămâne în afara ostilităţilor
        • Vlad Ţepeş acţionează în Ţara Românească, cu presupusul sprijin al regelui maghiar, al cărui stat era direct vizat de agresiunea otomană.
        • Ștefan, legat de Polonia prin mai multe acorduri şi plătind tribut turcilor, a preferat o neutralitate activă.
     Polarizările politice din vara anului 1462 în zonă:
        •  Ţara Românească şi Ungaria intră într-o coaliţie antiotomană;
        •  Moldova în strânse legături cu Polonia interesată să-şi refacă unitatea teritorială şi să-ţi consolideze poziţiile economice la gurile Dunării
        •  la 26 ianuarie 1465 este recucerită Chilia, fapt ce a stârnit reacţia adversă a lui Mehmed al II-lea şi a lui Matei Corvin:
        •  cu 40.000 soldaţi şi o artilerie puternică, Matei Corvin se îndreaptă spre Oituz, ajungând la 13 noiembrie la Trotuş
        •  la 7 decembrie 1467 trupele maghiare erau la Roman, apoi la Târgu Neamţ şi apoi la Baia
        •  la 15 decembrie, la Baia, Ștefan are o strălucită victorie; voievodul Transilvaniei şi 4000 ostaşi au rămas pe câmpul de luptă; regele a fost rănit;
        •  conflictul cu Polonia din 1468 a pus regalitatea maghiară în situaţia de a nu mai putea interveni la răsărit de Carpaţi.
     Caracteristica gîndirii politice a lui Ștefan cel Mare a fost că a urmărit să nu se confrunte cu doi duşmani deodată:
        •  păstrează relaţiile cu Imperiul Otoman prin plata tributului;
        •  înlătură suzeranitatea maghiară prin acceptarea celei poloneze.
     Pericolul otoman în zona pontică determină noi alianţe politice şi militare.
din 1463 Republica Veneţia se găsea în război cu turcii:
hanul turcoman din Asia Mică, Uzun Hassan, se ridică împotriva lui Mehmed al II-lea:
- se alătură acestui efort şi Caffa, Mangopul şi Hanatul Crimeii:
Imperiul Otoman viza Chilia şi Cetatea Albă.
        •  asmuţiţi de turci asupra Moldovei, tătarii de pe Volga au fost înfrânţi în 1469 la Lipnic;
        •  pentru o perioadă turcii au fost descurajaţi de replica dură a lui Ștefan cel Mare;
rivalitatea moldovo-munteană putea fi înlăturată prin acţiunea împotriva lui Radu cel Frumos.
        •  la 27 februarie 1470 Ștefan cel Mare incendiază Brăila;
        •  comerţul Ţării Româneşti şi al Transilvaniei la Gurile Dunării era grav afectat;
        •  singura cale de acces rămânând Chilia, care se afla sub autoritatea lui Ștefan;
în ianuarie 1471 Ștefan pedepseşte la Vaslui grupul de boieri trădători care, cu sprijinul lui Radu cel Frumos, urmăreau înlăturarea şi uciderea lui Ștefan
la 7 martie 1471 Radu cel Frumos este învins la Soci (mic târg lângă Râmnicul Sărat)
Mehmed al II-lea fiind reţinut în Asia Mică de războiul cu Uzun Hassan, Ștefan trece Milcovul şi pe malul pârâului Vodnău înfrânge pe Radu la 21 noiembrie 1473;
Laiotă Basarab favorabil politicii antiotomane a lui Ștefan este înscăunat la Târgovişte

     Dobîndindind o forţa ofensivă deosebit de puternică, Poarta îi pretinde lui Ștefan să plătească tributul restant pe ultimi patru ani şi să cedeze Chilia şi Cetatea Albă, sau să rişte un război cu Imperiul otoman.
        •  apelurile lui Ștefan către puterile creştine au rămas fără ecou. În sprijinul său vor veni 5.000 secui şi 1800 transilvăneni;
        •  1476 Matei Corvin îi acordă Ciceul în cazul unui refugiu
        •  ultimatumul sultanului este respins
împotriva Moldovei este trimis Suleiman beilerbeiul Rumelei în fruntea trupelor care luptau în Albania (120.000 de oşteni). În Ţara Românească i s-au mai alăturat 17.000 luptători
        •  în decembrie 1474 trupele turceşti pătrund în Moldova
        •  Ștefan cel Mare foloseşte tactica luptei de hărţuială, a „pământului pâriolit”
        •  Suleiman găseşte Bârladul pustiu, după care se îndreaptă spre Vaslui unde erau aşezaţi cei 5000 secui
la 10 ianuarie 1475, la Vaslui, Ștefan obţine o mare victorie: 30.000 de oameni şi 40.000 cai au fost pierduţi, iar 15.000 oşteni turci au fost luaţi prizonieri
- vestea despre marea victorie era adusă în Europa de celebra scrisoare circulară adresată şefilor statelor europene de Ștefan din Suceava la 25 ianuarie 1475
Poarta cucereşte Caffa şi Mangopol
- în vara anului 1475 întreg litoralul Mării Negre, între gurile Nistrului şi ale Dunării, era subordonat Imperiului Otoman
apelul adresat Papei şi celorlalţi şefi de stat creştini s-a soldat cu un singur rezultat concret: regele Matei Corvin promitea sprijin militar şi refuza acordarea azilului politic duşmanilor lui Ștefan (tratatul cu Matei Corvin iulie-august 1475)
- Moldova garanta negustorilor din regat libertatea de a face comerţ pe întregul ei teritoriu
vasal al Ungariei şi Poloniei, domnul încheia acest tratat în condiţii de deplină egalitate şi independenţă
     Sultanul reînnoieşte cererile:
        •  tributul restant
        •  redarea Chiliei şi Cetăţii Albe
        •  restituirea prizonierilor luaţi la Vaslui
Refuzat, Mehmed al II-lea a plecat din Constantinopol la 18 martie 1476 cu o oaste de 150.000-200.000 soldaţi spre Adrianopol unde a rămas 40 de zile:
        •  la 22 mai se afla la Varna
        •  Laiotă Basarab aducea 9 -12.000 soldaţi
        •  tătarii participau cu 10.000 de oameni
Ștefan la Vaslui la 15 iunie 1476 mobilizează efective inferioare celor de anul trecut:
        •  sprijinul suzeranilor nu a venit;
        •  Veneţia îi reţine pe tătarii din Crimeea pe toată durata luptelor;
        •  Mehmed al II-lea se pregătea să treacă Dunărea la Isaccea;
        •  tătarii lui Eminek Mârza atacau Moldova din nord-est.
        •  trupele moldovene conduse de Șendrea au zdrobit oastea invadatorilor în apropiere de Nistru.
        •  Ștefan a hotărât să reziste la Valea Albă, unde vistiernicul Juga a fost trimis să supravegheze fortificaţiile şi la Suceava, unde Șendrea trebuia să apere cetatea
        •  Neamţul, Cetatea Albă şi Hotinul au fost întărite.
        •  la 25 iulie 1476 avangarda trupelor turceşti ajunsese în apropiere de Cetatea Neamţului şi de întăriturile de la Valea Albă.
        •  la căderea nopţii trupele turceşti împreună cu sultanul pătrund în interiorul fortificaţiilor unde. după o luptă corp la corp, luptătorii moldoveni au fost copleşiţi situaţia era foarte grea, zeci de sate au fost distruse, dar Ștefan reuşeşte să-şi refacă armata
Mehmed al II-lea nu şi-a putut valorifica victoria, deoarece nu a putut cucerii cetăţile Neamţ, Suceava, Hotin, la aceasta se adaugă epidemia de ciumă şi foametea generalizată
- trupele turceşti fug în dezordine hărţuite de soldaţii moldoveni
Ștefan a construit o biserică deasupra mormântului colectiv al eroilor luptei de la Valea Albă (1496)

     Cetăţile Chilia şi Cetatea Albă erau râvnite în continuare de turci.
Ștefan căuta noi alianţe pentru viitoarele confruntări:
- Veneţia încheie pace cu turcii in 1479
în 1479 trupele otomane sprijinite de Basarab Ţepeluş atacă Transilvania. Armata lui Ștefan Bathory aliată cu cea a cneazului bănăţean Pavel Chinezul înfrânge armata otomană la 13 octombrie 1479 la Câmpul Pâinii în apropiere de Orăştie
Transilvania şi Moldova rămân în continuare în frontul antiotoman:
- 8 iunie 1481 prin victoria de la Râmnic asupra lui Basarab Ţepeluş, Ștefan scoate ţara de sub autoritatea Porţii şi preia cetatea Crăciuna din nordul ţării, ţinutul Putnei
în 1483 prin semnarea păcii turco-ungare şi venirea la tron a lui Baiazid al II-lea care considera Chilia şi Cetatea Albă drept „poziţii cheie şi uşi ale întregii Polonii, a Romei, a Tartariei, şi a întregii Mări Negrea grăbit reluarea ostilităţilor cu Imperiul Otoman:
        •  pretextul invaziei otomane era motivat de imixtiunea lui Ștefan în Ţara Românească şi de refuzul de a plăti tribut.
        •  sultanul, cu o armată de 100.000 oameni, o flotă puternică şi sprijinit de oştile lui Vlad (Călugărul) şi ale tătarilor, atacă Chilia, care a căzut la 14 iulie 1484
        •  la 9 august 1484 turcii ocupă şi Cetatea Albă
        •  pierderea celor două cetăţi a fost ireparabilă, eforturile diplomatice şi militare efectuate de Ștefan nu au mai putut să le recupereze
la 15 septembrie 1485 Ștefan depune omagiu de vasalitate regelui Cazimir la Colomeea (cu o suită de 300 de persoane)
- cu ajutor polonez, Ștefan obţine victoria asupra turcilor la Cătlăbuga (15 noiembrie 1458)
în 1486 la Scheia (unde turcii aduseseră un nou pretendent) Ștefan a scăpat cu ajutorul lui Purice, întemeietorul legendar al dinastiei Movileştilor

     Ultimele lupte cu otomanii l-au convins pe Ștefan că relaţiile ostile trebuie înlocuite cu înţelegerea şi pacea:
        •  din 1487 Moldova a plătit din nou tribut Porţii
        •  teritoriul din jurul Chiliei şi Cetăţii Albe care nu mai aparţinea Moldovei a fost delimitat
        •  în 1503 Ţara Românească şi Moldova erau incluse în tratatul încheiat de Ungaria cu Poarta
        •  obligaţiile lor se limitau doar la plata tributului
        •  pacea cu turcii (un compromis tactic), a apropiat Moldova de Ungaria şi a îndepărtat-o de Polonia
în 1489 Moldova încheie un tratat cu Ungaria
relaţiile cu regele polonez Cazimir al IV-lea se deteriorează încă din 1488 când a redeschis chestiunea Pocuţiei redobândită prin luptă
        •  în urma litigiului au loc acţiuni reciproce care culminează cu înfrângerea expediţiei regelui Ioan Albert la Codrii Cosminului la 26 octombrie 1497
        •  la 12 iunie 1499 se încheie un tratat între Polonia şi Moldova, prin care Moldova era stat independent, încetând orice formă de vasalitate
Ștefan moare la 2 iulie 1504
     Domnia sa lungă de 47 de ani a adus Moldovei nu doar o glorie militară fără precedent, dar şi o înflorire culturală şi artistică.

Stefan cel Mare_1
Ștefan cel Mare - domn al Moldovei (1457-1504)