Vlad Ţepeş (1448, 1456-1462, 1476) este continuatorul luptei românilor pe frontul antiotoman după dispariţia lui Iancu de Hunedoara.
     Peste exagerările din Povestirile germane s-a dovedit a fi o personalitate puternică, un duşman declarat al dezordinii, anarhiei şi necinstei.
pentru a face faţă anarhiei feudale a recurs, pentru a-şi atinge obiectivele, la mijloace care i-au şocat pe contemporani
sângeroasa tragere în ţeapă era folosită ca un oribil instrument de pedeapsă ce urmărea şi să-i intimideze pe adversari săi din ţară şi din afară
renumele de monstru sângeros i-a fost creat de saşii din Braşov şi Sibiu după ce aceştia au intrat în conflict cu Vlad Ţepeş pe diferende economice
     Viaţa sa scurtă şi zbuciumată a culminat cu marea campanie antiotomană din 1461-1462:
        •  1442-1448 - ostatec la turci
        •  1448-1456 - pribeag în Moldova şi Transilvania
        •  1456-1462 - domn
        •  1402-1475 - prizonier şi deţinut la Buda

     Viaţa politică din Ţara Românească cunoştea o anarhie feudală manifestată prin:
        •  interminabilele lupte pentru putere
        •  repetate schimbări de domni
        •  o boierime care se credea suverană pe domeniile lor şi amestecul vecinilor hrăpăreţi
     Conflictul cu boierii iscat în iarna 1458-1459 a dus la executarea unui mare număr de opozanţi.
     Pentru a întării puterea centrală al a înţeles că are nevoie de ordine şi stabilitate politică.
şi-a aservit sfatul domnesc în care majoritatea o vor deţine dregătorii fară nici o legătură cu marile familii nobiliare, într-o permanentă schimbare
- unii dregători au fost ardeleni (Linart stolnic) sau moldoveni (Bratu de la Milcov), alţii vechi credincioşi ai tatălui său sau persoane cunoscute în pribegia din Transilvania sau Moldova
o altă dimensiune a autorităţii domneşti a fost excesivă: severitatea cu care pedepseşte încălcarea legii (tragerea în ţeapă)
la 4 septembrie 1456 Vlad îi înştiinţa pe braşoveni că este întrutotul credincios regelui maghiar Ladislau de „frica turcilor, care pun asupra ţării sarcini mari cu neputinţă de suportat”
la 16 decembrie 1456 Ladislau de Hunedoara, fiul lui Iancu se plânge de necazurile, pagubele şi supărările pricinuite de Vlad motiv pentru care pregătea un pretendent la Braşov
     Politica sa economică a surpins prin măsurile luate:
        •  a anulat privilegiile negustorilor braşoveni şi sibieni, obligându-i să respecte drepturile autohtonilor
        •  a interzis negustorilor ardeleni să mai cumpere direct de la producători, schimburile comerciale să se facă în „târgurile de la hotare” cu negustori valahi.
     Vlad Ţepeş s-a preocupat de reorganizarea armatei:
        •  „oastea cea mică” – era formată din slugile şi curtenii domnului şi marii boieri, aparatul administrativ în vreme de pace
        •  „oastea cea mare” – era alcătuită din întregul poporul înarmat
        •  a format şi o gardă personală de mercenari
        •  a ridicat, în rândul vitejilor, călăreţi pentru merite deosebite, la rangul de pedestraşi

     Îndată ce autoritatea sa a fost solid înghegată, în 1459, Vlad Ţepeş a refuzat să mai plătească haraciul în valoare de 10.000 galbeni (echivala cu contravaloarea a 222 de sate).
- răzvrătirea sa a coincis cu declanşarea unui război împotriva turcilor pe care papa urma să susţină războiul eu 100.000 de ducaţi, iar Matei Corvin cu 40.000 galbeni, sumă suficientă pentru a echipa 12.000 de oameni şi 10 nave de război
în 1460 Vlad Ţepeş încheie o alianţă cu regele Ungariei, pe care turcii au încercat să o împiedice
prin diacul Porţii, Catavolinos, Vlad Ţepeş este chemat la Constantinopol, în vreme ce Hamza Paşa din Vidin are misiunea să-l prindă „fie cu vicleşug” fie eu alt chip.
1461-1462 Vlad Ţepeş a organizat campania surpriză din sudul Dunări, profitând de oboseala armatei otomane survenită după campania din Asia Mică împotriva lui Uzun Asan:
        •  a fost devastată o întinsă regiune între Obluciţa şi Novoe Selo şi de la vărsarea Dunării până la Rahova
        •  prin vicleşug cetatea Nicopole şi-a deschis porţile
        •  au pierit peste 20.000 turci, ceea ce face explicabilă groaza produsă de această campanie de pedepsire
în scrisoarea din 11 februarie 1402, Vlad Ţepeş recunoaşte că „a călcat pacea cu turcii” şi că sultanul a stins alte neînţelegeri cu ceilalţi, căcitoată furia şi mânia şi-o îndreaptă asupra noastră în urma ajutorului cerut Matei Corvin l-a asigurat că-i va veni în sprijin, la 4 martie 1462, a părăsit Buda la sfârşitul lui august când campania era de mult încheiată

     Răzvrătirea lui Vlad Ţepeş ameninţa stabilitatea dominaţiei otomane în Peninsula Balcanică, răspunsul otomanilor fiind unul pe măsură.
     La sfârşitul lui aprilie, începutul lui mai 1462, Mehmed al II-lea se îndrepta spre a cuceri Chilia cu un efectiv de:
        •  60.000 luptători
        •  o trupă navală transportată de 25 trireme
        •  150 de alte vase
efectivele domnului valah nu depăşeau 30.000 oşteni.
- la 15 mai 1462, în dreptul cetăţii Turnu, Vlad Ţepeş încerca să oprească transbordarea trupelor turceşti, fară a reuşi
- la 4 iunie 1462 oştile otomane se îndreaptă spre Târgovişte
- Vlad a pustiit totul în calea invadatorilor, silindu-i se sufere de foame şi sete şi prin lovituri rapide date prin surprindere le crea o stare de insecuritate
16–17 iunie 1462 are loc atacul nocturn prin care însuşi Vlad a pătruns personal noaptea în tabăra otomană în fruntea unei cete ajungînd până aproape de cortul sultanului
- fară a se atinge scopul (uciderea sultanului), domnul a pricinuit grele pierderi turcilor care se retrag în dezordine
- după ce înaintat până la Târgovişte cu armata sa, sultanul fără să reuşească să obţină o victorie decisivă, a dat ordinul de retragere
     În locul folosirii forţei armatei, sultanul se foloşte de arma politică şi încheie cu boierii Ţării Româneşti un acord prin care:

        •  se recunoştea suzeranitatea Porţii şi plata tributului
        •  a fost acceptată venirea pe tron a lui Radu cel Frumos (fratele lui Vlad), interpusul turcilor
la 15 august 1462 acesta era acceptat şi de Transilvania
Vlad Ţepeş se retrage în Transilvania de unde spera că va reveni cu ajutor militar, însă este arestat şi întemniţat la Buda
     Îşi reia tronul ajutat de Ștefan cel Mare pentru o lună, la 26 noiembrie 1476, după care o conspiraţie boierească a pus capăt domniei şi vieţii sale.

Vlad Ţepeş
domn al Ţării Româneşti (1448, 1456-1462, 1476)