Bogăţiile naturale, intensa activitate economică, prezenţa punctelor nodale ale marilor drumuri comerciale ce traversau Europa, precum şi ieşirea la Marea Neagră, au stârnit tendinţele expansioniste ale marilor puteri vecine.
din apus şi nord ameninţă regatul maghiar care dorea să-şi reînnoiască vechea suveranitate şi Polonia direct interesată să-şi deschidă drum spre gurile Dunării şi litoralul pontic;
în sud, Imperiul Otoman ajunge în vecinătatea statelor româneşti (după ce a lichidat treptat statele balcanice),
rezultatul final al confruntării cu regatele catolice vecine ca şi cu puternicele forţe ale Porţii, a fost menţinerea statului românesc, existenţa sa neîntreruptă, o autonomie recunoscută, schimbată în independenţă în orice împrejurare favorabilă.   

    Înscăunarea lui Mircea cel Bătrân (1396 - 1418) ca domn al Ţării Româneşti a fost urmată de o serie de măsuri ce urmăreau consolidarea situaţiei interne:
- actele cancelariei domneşti atestă instituirea sistemului proprietăţii feudale, a privilegiilor feudalilor laici şi eclesiastici, precum şi a obligaţiilor producătorilor liberi şi dependenţi.
- limitează privilegiile marilor feudali
- într-o poruncă adresată tuturor satelor mănăstirii Tismana, domnitorul cere să „dea la cap” tuturor care ar încerca să-i ia la muncă peste ce le datorează călugărilor;
- administraţia, armata, Biserica sunt puse ferm sub autoritatea domniei
- marii dregători, înlocuiesc treptat în sfat pe jupani şi boieri, lor li se mai adaugă şi funcţionarii însărcinaţi cu strângerea impozitelor;
- a construit un adevărat sistem de fortificaţii maritime şi dunărene: cetăţile-porturi de la Chilia - Licostomo şi Enisala de-a lungul litoralului pontic la Pangalia (Mangalia) şi Caliacra, apoi pe Dunărea Inferioară de la Severin la Turnu, spre Giurgiu, Turtucaia, Dârstor (Silistra) .
în marile aşezări monastice precum Cozia (1388) desfăşoară o bogată activitate culturală la care participă caligrafi, copişti .renumiţi zugravi, creatorii şcolii de pictură religioasă.
    Are loc o intensă dezvoltare economică:
        •  sporeşte cultura de cereale;
        •  progrese în zootehnie;
        •  se exploatează minereuri de fier, aramă, sare;
        •  se dezvoltă meşteşugurile şi comerţul atât cel intern dar şi cel cu Polonia, ţările balcanice şi statele din apusul Europei;
        •  sporesc emisiunile monetare;
        •  98 de toponimice numesc sate, târguri şi oraşe cu locuire intensă,
        •  se preocupă de alăturarea sub o singură autoritate a tuturor ţinuturilor locuite de români între Carpaţi şi Marea Neagră, de la Porţile de Fier la Chilia şi de la Oltul Transilvan la Dunăre.
    Titulatura lui Mircea este edificatoare în acest sens: el este domn al Ungro-Vlahiei, pământul românesc dintre Carpaţi şi Dunăre, căruia i-a adăugat „părţile de peste munţi”- Almaşul (18 sate şi Făgăraşul cu 25 sate) precum şi Banatul Severinului, vechi moşteniri pierdute de predecesorii săi precum şi „amândouă părţile peste toată Podunavia, încă până la Marea cea Mare” - Dobrogea „părţile tătăreşti” = Bugeacul cu Chilia - Licostomo cu gurile Dunării, precum şi cetatea Dristorului (Silistra). Peste Carpaţi, Mircea cel Bătrân mai stăpânea Cetatea Branului (1412-1419) şi Bologa (cu 18 sate).
- a fost conducătorul politic al tuturor românilor, recunoscut de patriarhia din Constantinopol care acorda mitropolitului Ţării Româneşti titlul de „exarh al plaiurilor” încredinţându-i şi ortodocşii din Transilvania.

    Împrejurările politice erau de o mare complexitate şi se impunea lupta împotriva tendinţelor coroanei maghiare de a-şi impune aici autoritatea supremă, cât şi împotriva forţei agresive a Imperiului Otoman aflat în plină ascensiune după lupta de la Kossovopolje (1389).
- Mircea a constituit blocul unităţii româneşti în strânsă colaborare cu Petru I (1374-1391) şi Alexandru cel Bun.
    Relaţiile româno-maghiare s-au deteriorat datorită:
        •  intervenţiile regelui maghiar Sigismund de Luxemburg de a impune ţărilor române dominaţia sa efectivă;
        •  preluarea de către Mircea a Banatului Severinului, Almaşului şi Făgăraşului.
    La 10 decembrie 1389, la Radom se încheie de pe poziţii de deplină egalitate tratatul dintre Mircea cel Bătrân şi Wladyslav Iagello (prin intermediul vornicului Dragoş, dregător moldovean).
- se pare că în contextul unui atac turcesc (1388) împotriva ţarului de la Târnovo, marele domn a unit ţinutul dintre Dunăre şi mare cu Ţara.
- în 1391 bandele prădalnice ale akingiilor sub conducerea lui Firuz-bey trec Dunărea şi jefuiesc Ţara Românească.
- în lupta cu Ștefan I domnul Moldovei, Sigismund este înfrânt la Ghindăoani (1395)
-7 martie 1395 la Braşov se încheie tratatul de alianţă între Mircea şi Sigismund de Luxemburg, primul tratat de alianţă otomană din istoria sud-estului Europei Medievale. Mircea este recunoscut cu titlurile sale de duce la Făgăraş şi Ban de Severin (contestate anterior de regele Ungariei).
- Sigismund, contrar tratatului de la Braşov, a limitat participarea sa la ocuparea cetăţii Turnu (iulie 1395). Este ultima perioadă înainte de marea confruntare cu sultanul Baiazid (1389-1402).

    Rămas singur în faţa pericolului otoman Mircea cheamă sub arme „oştirea cea marea ţării alcătuită din 40.000 oşteni.
Mircea impune sultanului tactica sa: evacuarea aşezărilor, pârjolirea recoltelor, hărţuiala permanentă, atacuri surprinzătoare de noapte;
- în lupta de la Rovine (loc neidentificat) fie între Turnu şi Argeş, fie în apropierea Craiovei s-a desfăşurat marea confruntare; între Mircea şi Baiazid. Oastea otomană a pierdut 30.000 de luptători „şi Ildârim Baiazid a scăpat cu greutate cu puţini oameni” (17 mai 1395)
în 1395 o parte a marii boierimi a impus pe tron pe Vlad (Uzurpatorul)
- Poarta acordă prima capitulaţie acestui voievod care, acceptând plata tributului, obţine recunoaşterea autonomiei
Vlad nu a stăpânit integral Ţara Românească, Mircea păstrând Oltenia şi ţinuturile de sub munţi
    Succesul românesc duce la organizarea primei mari coaliţii continentale antiotomană:
        •  organizată de Sigismund ca o cruciadă la care participă cavalerii occidentali, dintre care un loc important îl aveau cavalerii burgunzi;
        •  în oastea maghiară intrau şi efectivele româneşti din Ardeal conduse de voievodul ştibor;
        •  cruciaţii străbat Bavaria. Austria, Ungaria, coboară pe Dunăre şi în vara anului 1396 au cucerit Vidin, Rahova şi Nicopole, unde îl aşteaptă pe turci;
        •  propunerea lui Mircea de a da primul atac a fost respinsă;
        •  25 septembrie 1396 în bătălia de la Nicopole oastea creştină a fost obligată să se retragă în dezordine, succesul sultanului fiind complet;
forţele politice interne îl vor abandona pe Vlad;
în iarna 1396-1397 Mircea este din nou singurul stăpân al ţării sale;
septembrie-octombrie 1397, trupele otomane trec Dunărea dar sunt respinse şi Mircea redobândeşte cetatea Turnu fără sprijinul lui Sigismund;

    Mircea reia politica „blocului românesc” la aceasta contribuie şi dorinţa unei părţi a boierimii moldovene de a limita suzeranitatea Poloniei.
la intervenţia lui Mircea pe lângă parohia din Constantinopol a fost recunoscut mitropolitul Moldovei şi aşezarea acestuia în scaun la Suceava (26 Iulie 1401)
după modelul muntean, domnul Moldovei Alexandru va organiza structura administrativă a ţării. A fost fixat hotarul dintre Moldova şi Ţara Românească în zona Dunării de Jos.
- cum Chilia aparţinea cert Moldovei, în 1421 este posibil ca în anii 1400-1401 Mircea să fi lăsat acest teritoriu lui Alexandru pentru a apăra Gurile Dunării
în noiembrie 1401, un corp otoman efectua o incursiune de pradă pe teritoriul Ţării Romaneşti, lovindu-i fulgerător „unii au fost ucişi, alţii prinşi, alţii înecaţi şi n-au scăpat decât vreo 3000 care s-au întors singuri în Turcia”
12 martie 1402 Alexandru încheie o înţelegere regele polonez Iagello recunoscându-i suzeranitatea
28 iulie 1402 în bătălia de la Ankara căpetenia mongolă Timur Lenk zdrobeşte armata otomană condusă de Baiazid
- după pierderea lui Baiazid încep luptele pentru putere între fiii acestuia, Imperiul Otoman cunoscând o puternică criză
Mircea construieşte cetatea Giurgiu
prin intermediul lui Alexandru, Mircea reînnoieşte la 23 septembrie 1403 alianţa cu regele Poloniei urmată de actele de privilegiu pentru negustorii lioveni pe teritoriul Ţării Româneşti
- 23 noiembrie 1406 la Severin, Mircea se întâlneşte cu Sigismund de Luxemburg care l-a recunoscut ca mare voievod „domn autocrat” în Ungro-Vlahia pe malul drept al Dunării şi Dristor
în 1408 conducătorii bisericii catolice identificau în domnii ţărilor române pe cei mai importanţi conducători de stat din sud-estul Europei.
în 1408 sub zidurile Dârstorului erau zdrobite bandele akingiilor şi azapilor, un avertisment că puterea turcească putea oricând să renască sub o conducere autoritară.
- Mircea va întreţine anarhia şi luptele pentru succesiune la tronul sultanilor, susţinând pe rând pe Musa (1409-1412) şi apoi pe Mustafa.
Alexandru trimite trupe în sprijinul regelui Iagello pentru marea confruntare cu cavalerii teutoni, obţinând victoria de la Gründwald (1410).
- la 25 mai 1411 Alexandru reînnoieşte la Roman tratatul cu Iagello, în care se angajau să se ajute reciproc în cazul unui atac din partea „craiului unguresc”.
- 15 martie 1412, la Lublau se încheie tratatul între Sigismund şi regele Poloniei
în schimbul promisiunii că nu-i va mai sprijini pe teutoni Sigismund doreşte să-şi extindă stăpânirea asupra Valahiei şi Moldovei.
    Rezistenţa lui Iagello duce la o situaţie de compromis în urma neparticipării voievodului la lupta antiotomană alături de Sigismund, Moldova va fi împărţită astfel:
        •  nord-estul (Suceava, Iaşi, Cetatea Albă) va reveni Poloniei
        •  sud-vestul (Roman, Bacău, Bârlad, Chilia) va reveni lui Sigismund
la 7 februarie 1411, cu sprijinul lui Mircea, Musa devine sultan. În urma deteriorării raporturilor cu turcii, Mircea îl susţine pe Mustafa, ambii înfrânţi de Mehmed I.
- marea expediţie otomană pornită de Mehmed I, în anii1416-1417, împotriva lui Mircea nu va atinge linia Dunării.
voievodul român îşi înceta domnia şi viaţa la 31 ianuarie 1418, fără a plăti tribut Porţii.

    Fiul lui Mircea, Mihail (1418-1420), cuprindea toate stăpânirile lui Mircea inclusiv ambele părţi ale Podunaviei (Dobrogea) până la Marea cea Mare şi Cetatea Dristorului.
între anii 1419-1421 a fost organizată o mare expediţie otomană în zona Dunării.
- precedată de o campanie premergătoare (vara anului 1419) principalele ostilităţi se vor desfăşura între Carpaţi şi Dunăre (aprilie-mai) până la 15 august 1420.
- de pe mare sunt atacate Chilia şi Cetatea Albă care sunt apărate de Alexandru. Aceasta este prima implicare a Moldovei în frontul antiotoman.
- în luptele de lângă Cetatea Severinului, copleşite de forţele otomane, oştile române sunt înfrânte pe câmpul de luptă rămâne şi tânărul voivod Mihail.
- sunt pierdute Turnu, Giurgiu, Dobrogea.
ţara este impusă la plata tributului fără ca independenţa să fie ştirbită.
toamna anului 1420 o armată condusă de Mehmed I atacă Haţegul, sultanul şi-a pierdut viaţa.
urmează pe tronul Ţării Româneşti Radu, un alt fiu al lui Mircea, din a cărui stăpânire lipsea doar Cetatea Dristorului.
Alexandru sprijină pe Iagello în lupta împotriva teutonilor la Marienburg – 1422.
după venirea la tron a lui Murad al II-lea (1421-1451) a fost reluată politica ofensivă a Imperiului Otoman căreia îi va opune rezistenţă Dan al II-lea (1421-1431) şi Pippo Spano comitele Timişoarei.
- 1422–1423 o puternică armată turcească este atrasă în zona submontană a ţării şi silită să se retragă pentru a o nimici la trecerea Dunării. Este eliberat un teritoriu care a cuprins ţinutul Dristorului şi sudul Dobrogei.
Dan al II-lea acordă numeroase privilegii braşovenilor (1422; 1424; 1431) cărora li se arată ca stăpân de la Brăila şi până la Severin.
-1426 se încheie un tratat de alianţă defensivă între Sigismund, rege al Ungariei şi împăratul romano-german, şi Dan al II-lea.
- alungat în Transilvania, în primăvara 1426, Dan al II-lea se va reîntoarce în 1427.
1428 o armată creştină a fost învinsă la Golubac, unde se afla şi Dan al II-lea, turcii nu au reuşit să-şi impună autoritatea la nord de Dunăre.
    Mircea, urmaşii săi şi Alexandru pentru a putea să apere independenţa şi întegritatea şărilor lor au pus în practică „blocul românesc" şi alianţele cu puterile creştine vecine.


Mircea cel Bătrân
domn al Ţării Româneşti
(1396 - 1418)