Cauzele izbucnirii confruntărilor sociale din lumea medievală s-au datorat:
- sporirii obligaţiilor ţăranilor faţă de nobili, stat şi biserică;
- îngrădirii dreptului de strămutare şi moştenire.
episcopul catolic de la Alba Iulia, Gheorghe Lepeş, a cerut strângerea dijmei bisericeşti pe trei ani în urmă, în noua monedă cu o valoare mal mare şi mai greu de procurat,
- datorită refuzului ţăranilor de a se supune, acesta a poruncit încetarea asistenţei religioase la nunţi, botezuri şi înmormântări;
la răscoală participă ţărani, mica nobilime şi sărăcimea oraşelor.
desfăşurarea răscoalei:
- în prima înfruntare, victoria revine răsculaţilor.
- la 6 iulie 1437 se încheie înţelegerea din faţa Conventului (Consiliul mânăstirii) Cluj-Mănăştur între cele două părţi:
        •  era recunoscut dreptul la strămutare;
        •  o adunare anuală pe dealul Bobâlna urma a stabili dacă s-a respectat înţelegerea între părţile contractante;
la Căpâlna s-a încheiat „Uniunea celor trei naţiuni” între marea nobilime, clerul superior şi fruntaşii saşi şi secui, românii fiind excluşi;
- la Adunarea de la Apatiu, din 6 octombrie 1437, nobilimea, după ce şi-a consolidat poziţia, renunţă la adunările anuale de la Bobâlna;
în iarna 1437 - 1438, ţărănimea a fost învinsă.

     Creşterea cererii de produse alimentare dă ocazia nobiilor să-şi sporească veniturile. Domeniul feudal fiind lucrat cu tehnică rudimentară producea puţin, mărirea producţiei fiind obţinută prin creşterea obligaţiilor în muncă şi bunuri agrare.
ţărănimea aservită îşi vede restrânsă dreptul de strămutare şi crescute dările în mod abuziv
chemarea generală la cruciadă făcută de papalitate era făcută sub promisiunea că ţăranii vor fi eliberaţi din iobăgie în schimbul participării la Cruciada antiotomană.
mulţi din ţărani au părăsit domeniile îndreptându-se spre Buda unde au fost organizaţi în cete şi instruiţi.
conducător a fost numit un mic nobil secui Gheorghe Doja, alături de el fiind Laurenţiu Meszaroş şi Grigore Doja;
nobilimea, nemulţuită de plecarea ţăranilor în masă, a adoptat măsuri restrictive care a dus la izbucnirea revoltelor;
- la Cegled, Doja cere ţăranilor să fie uniţi în lupta în luptă pentru a fi liberi;
- cetele conduse de Laurenţiu Meszaroş înaintează spre nord. Gheorghe Doja înaintează pe valea Crişului Alb, pentru a se uni cu răsculaţii din zona Aradului. Se alătură orăşeni săraci din Cluj, Turda, Dej, lucrători de la ocnele de sare şi mineri din Trascău şi Rodna.
după victoria de la Cenad şi ocuparea Aradului, Doja începe asaltul Timişoarei unde se aflau concentrate forţele nobiliare;
oastea lui Doja, înconjurată de trupele voievodului transilvănean Ioan Zápolya este înfrântă;
execuţia lui Doja dă semnalul unei represiuni sălbatice, căreia îi vor cădea victime mii de ţărani.
după trei ani apar legiuirile grupate în Tripartitum-ul lui Werboczi: dările în bani mărite substanţial, robota pe zi, pe săptămână, dijma bisericească a fost extinsă asupra tuturor produselor gospodăriei ţărăneşti.      
represiunea şi reglementările care i-au urmat a agravat situaţia ţărănimii dependente şi a slăbit capacitatea de apărare a regatului maghiar făcându-l o pradă uşoară Porţii otomane aflată în expansiune.