S-au descoperit suficiente informaţii care pot fi interpretate ca expresii a unei statalităţi incipiente:ţări” ale vlahilor în spaţiul carpato-nistrean, conducători militari (duci), unităţi ostăşeşti participante la marile evenimente din regiune
o Valahie în Moldova de nord este atestată de izvoare poloneze, germane, arabe
- aici ar fi fost reţinut captiv ducele Otto de Bavaria, pretendent la coroana maghiară după stingerea arpadienilor (1307-1308).
tot în zona de contact a „ţărilor valahilor şi ale ruşilor” ar fi avut loc un episod al războiului civil declanşat în Hanatul tătărăsc al Hoardei de Aur la începutul sec. al XIV-lea. Acest important centru ar fi putut avea reşedinţa la Siret, aşezare cunoscută încă din 1326
la Bătea Doamnei, o cetate medievală întărită din sec. XII-XIII este posibil să fi fost reşedinţa unui cneaz
posibil la Baia şi-a avut centrul un cnezat sau un voievodat
în raportul din 1332 adresat Suveranului Pontif de curtea Ungariei în legătură cu înfiinţarea Episcopiei Milcoviei se exprimă încrederea că „puternicii acelor părţi” vor restitui bisericii bunurile anterior cotropite
în secolele XIII–XIV se remarcă prezenţa genovezilor pe litoralul nordic şi răsăritean al Mării Negre, factor important în comerţul european. Aici ajungeau prin târgurile Haliciului mărfurile Hansei germane şi cele din Transilvania
drumurile spre Chilia, Cetatea Alba şi Caffa treceau prin spaţiul est-carpatic unde se afla Hoarda de Aur
în eliminarea Hoardei de Aur erau interesate Polonia şi Ungaria
prin expediţiile din anii 1345 - 1346 şi 1354 cu participare, în special, secuiască, regele Ludovic I a reuşit să limiteze prezenţa tătară şi să creeze premisele vasalizării în zonă. În acelaşi scop a fost constituită, în 1347, Episcopia Milcovici, avanpost al misionarismului catolic
Polonia a încorporat, în 1349, Rusia sud-vestică, act politic prin care regatul ajunge în imediata vecinătate a Moldovei

      Naşterea statului românesc dintre Carpaţi şi Nistru s-a petrecut în două etape distincte: cnezii români din Maramureş, din familia Dragoşeştilor, şi Bogdan din Cuhea.

         •  •  prima etapă    •  •   
- în expediţiile maghiare antitătărăşti de la răsărit de Carpaţi (1345 - 1354) se remarcă Dragoş, figură proeminentă a acţiunii politice şi militare. El a condus o marcă de apărare constituită de Ludovic I în nord-vestul Moldovei.

       
•  •  a doua etapă  •  •  
Bogdan este cel care a condus cu succes lupta pentru neatârnarea Moldovei
reşedinţa cnezială se găsea la Cuhea, cu un domeniu de 9 sate
la sfârşitul domniei lui Carol Robert devenise voievod al Maramureşului
în urma opoziţiei faţă de coroană, care încercase să-i limiteze prerogativele, înalta demnitate i-a fost retrasă, după urcarea pe tron a lui Ludovic (1342)
în 1349, relaţiile cu suveranul erau tensionate, el este numit „fost voievod necredincios al nostru”. Este acceptat anul 1359 pentru intrarea lui Bogdan în Moldova.

      Pentru reconstituirea evenimentelor sunt folosite două documente emise de cancelaria lui Ludovic I:
20 martie 1360, al doilea Dragoş fiul lui Gyula remarcat pentru slujbe în vederea restaurării suzeranităţii maghiare temporar pierdută spre 1359.
actul din 2 februarie 1365 îi acordă lui Balc, fiul lui Sas, pentru servicii în folosul coroanei maghiare, moşiile şi satele lui Bogdan din Cuhea şi ale fiilor acestuia. Cei dintâi se reîntorc în Maramureş în timp ce deposedaţii au plecat pe ascuns „în Ţara Moldovenească uneltesc să o păstreze spre paguba regelui
Cronica lui Ioan de Târnave arată că Bogdan a trecut pe ascuns în Ţara Moldovei supusă coroanei ungare „şi deşi a fost atacat deseori de armata aceluiaşi rege, totuşi crescând marele număr al românilor locuitori în acea ţară ea s-a transformat în stat
în luptele pentru înlăturarea lui Balc au fost antrenaţi alături de cetele lui Bogdan şi opozanţi din Moldova ai politicii de hegemonie a Angevinilor. În anii 1364-1365 Ludovic I era antrenat de planul unei cruciade antiotomane în Balcani. Ambiţiosul monarh trebuie să recunoască indirect prin actul din 1365 neatârnarea statului Moldovei
statul se întindea de la Carpii la Milcov şi Siret, în nord pană în Ţara Sipeniţului, spre est până la Nistru.

•  •  •  •  Laţcu (1367 - 1375)  •  •  •  •   
        •  urmaşul Iui Bogdan, acceptă construirea unei Episcopii Catolice la Siret (1370) .
        •  ulterior confesiunea ortodoxă va impune reîntoarcerea la vechea credinţă.
        •  coroana maghiară şi papalitatea nu au putut încorpora nici statal, nici religios pe români.

  •  •  •  •  Petru Muşat (1375 - 1391)
  •  •  •  • 
        •  la 26 septembrie 1387 depune jurământul omagial regelui polonez.
        •  interesele economice ale Poloniei cereau această alianţă.
        •  în 1385 acordă un împrumut de 3000 de ruble lui Vladyslav Iagello pentru care i-ar dat amanet Haliciul cu teritoriul aferent, inclusiv Pocuţia (suma echivala cu 538 kg argint fin sau 52 kg aur fin).
        •  bate primele monede de argint şi de aramă de un gros şi o jumătate de gros

Monede din argint bătute de Petru Muşat

        •  mijloceşte încheierea unui tratat de alianţă între Mircea cel Bătrân şi Vladyslav Iagello.
        •  organizează cancelaria domnească şi emite primele documente interne ale Moldovei.
        •  stabileşte capitala la Suceava
        •  a construit prima catedrală pentru Mitropolia Moldovei, Biserica Mirăuţilor şi, probabil, vechea mănăstire a Neamţului;
urmaşii săi, Roman I (1391 - 1394) şi ştefan I (1394 - 1399) vor consolida opera politică începută de antecesori.
în timpul lui Roman se deschide lungul conflict polono-moldovean pentru Pocuţia, care este ocupată după ce au trecut cei trei ani de gaj.
 
 •  •
  •  •  Ștefan I  •  •  •  •   

        •  ajunge la tron cu ajutorul Poloniei.
        •  respinge atacul regelui Ungariei Sigismund de Luxemburg la Ghindăoani–Neamţ, în februarie 1395.
        •  susţine pe Vlad Uzurpatorul la tronul muntean după bătălia de la Rovine.