În a doua jumătate a secolului al XII-lea, succesele economice, structurile sociale precum şi conjunctura internaţională favorabilă au creat condiţii pentru înfăptuirea statului medieval românesc.
formaţiunile conduse de Seneslau şi Litovoi au avut o existenţă mai îndelungată, au reprezentat importante centre de putere în jurul cărora se va încerca închegarea unei organizaţii statale mal cuprinzătoare, independentă de Ungaria.
Litovoi (sau un urmaş al acestuia) refuză plata birului
- probabil, în 1277 - 1279, în urma unui conflict armat cu coroana arpadienilor, el cade în luptă
Bărbat, fratele său, luat prizonier, se răscumpără şi păstrează mai departe stăpânirea ţării
în acelaşi timp, urmaşii lui Seneslau încearcă să realizeze o structură politică care să reunească micile formaţiuni politice existente
informaţiile din cronici arată descinderea legendarului Negru-Vodă din Făgăraş la Câmpulung şi la Argeş (1200) şi cu închinarea Basarabeştilor cu toată boierimea „ce era mai înainte peste Olt, noului stăpân
■ închinarea
Basarabeştilor ascunde un fapt real pentru care nu există altă informaţie: unirea Olteniei cu Muntenia, primul pas spre întemeierea Ţării Româneşti.  

 Istoria certă a Ţării Româneşti începe cu Basarab I „Întemeietorul”.
modalităţile prin care şi-a impus autoritatea:
        •  unirea în jurul nucleului argeşean a acelor conducători care au înţeles raţiunile constituirii unui stat puternic şi independent
        •  eliberarea teritoriilor locuite de români ce erau dependente de Hanatul Hoardei de Aur
        •  statul astfel constituit cuprindea: Banatul Severinului, Oltenia, Muntenia până la Dunăre şi Basarabia – teritoriul de la nordul gurilor fluviului, smuls tătarilor, care poartă numele dezrobitorului
încă din 1317 Carol Robert recunoaşte indirect titlul voievodal al lui Basarab, iar la 1 februarie 1327, printr-o scrisoare adresată Dominicanilor trimişi în Ţara Românească, Papa Ioan al XXII-lea îi aşează sub protecţia lui Basarab
slujbaşii lui Carol Robert consideră puterea militară pe care o deţinea Basarab mai presus decât a regelui maghiar
cauza înfruntărilor cu coroana maghiară o constituie stăpânirea Banatului Severinului
        •  în 1317 ţinutul şi cetatea se aflau în posesia angevinilor
        •  în 1324 se arată că între părţi se ajunsese la o reglementare
        •  în toamna anului 1330 consideră că a venit momentul începerii acţiunii hotărâtoare
Basarab se alătură ţarului bulgar Mihail şişman în lupta împotriva sârbilor. La Velbujd aliaţii sunt înfrânţi.
din „Cronica pictată de la Viena”, singurul izvor care narează evenimentul, rezultă că Basarab a încercat să păstreze pacea. După ce trupele maghiare ocupă Severinul şi instalează acolo un dregător, Basarab oferă o despăgubire de 7.000 mărci de argint.
lupta are loc la Posada (9 - 12 noiembrie 1330), noul stat se afirmă de-sine-stătător înlăturând suzeranitatea maghiară
Basarab îşi leagă numele de două lăcaşuri monastice: Biserica Domnească din Câmpulung (ultima sa reşedinţă unde a şi fost înmormântat) şi cea de la Argeş în naosul căreia a fost descoperită însemnarea cu ştirea morţii sale „în anul 6860” (1351/1352). 

     Ţara Românească şi Moldova şi-au desăvârşit identitatea până la sfârşitul secolului al XIV-lea.
la aceasta au contribuit:
        •  intense activităţi economice stimulate prin actele privilegiale emise de domnitorii de la Argeş şi Suceava
        •  structurile sociale şi instituţionale care vor continua şi în timpul lui Mircea cel Bătrân şi Alexandru cel Bun
        •  instituirea Mitropoliilor ortodoxe la sud şi răsărit de Carpaţi prin care cele două state româneşti îşi legitimau existenţa de-sine-stătătoare
au existat alianţe externe ascunse în prestarea jurământului de vasalitate
        •  Ţara Românească acceptă alianţa cu Ungaria în confruntarea cu Imperiul Otoman
        •  Moldova se va apropia de Polonia
tradiţia dinastică în Ţara Românească şi Moldova va asigura continuitatea neîntreruptă a statului

     Timp de 30 de ani, Ţara Românească a fost condusă de patru voievozi:

         •  •  Nicolae Alexandru (1352 - 1364) – „mare şi singurul stăpânitor domn
independenţă faţă de Ludovic I, care îl numea voievodul nostru transalpin. Deşi a doua soţie Doamna Clara, mama vitregă a lui Vladislav-Vlaicu susţine catolicismul, tradiţiile religioase ale ţării şi poporul s-au dovedit a fi mai puternice.
1359 – înfiinţarea Mitropoliei Ţării Romaneşti la Argeş, condusă de Iachint care păstorise la Vicina.
aceasta a însemnat o lovitură grea pentru Ungaria şi papalitate.   
         •  •  Vladislav Vlaicu (1364 - 1377)
adaugă la titlurile moştenite pe cel de ban al Severinului (1368) şi duce de Făgăraş (1369).
în 1365 este considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiile de vasalitate şi şi-a însuşit un titlu ce nu-i aparţinea.
Stratimir, ţarul bulgar de la Vidin, cumnatul lui Vladislav, este atacat de Ludovic.
- după îndepărtarea familiei domnitoare s-a constituit „Banatul Bulgariei” aservit coroanei maghiare.
în anul 1368 refuză să se alăture regelui maghiar pentru a-şi consolida stăpânirea la Vidin, fapt care s-a soldat cu atacarea Ţării Româneşti.
ostile maghiare înaintau pe două direcţii:
        •  dinspre Vidin spre Severin.
        •  dinspre nord din Transilvania spre sud-vest de unde veneau trupele conduse ele voievodul Nicolae Lackfi.
în noiembrie, Vladislav Vlaicu învinge oastea maghiară pe râul Ialomiţa, în apropiere de Târgovişte
după o intervenţie armată cerută de localnicii de la Vidin, obţine, la 29 august, eliberarea lui Stratimir şi reconstituirea statului temporar ocupat de trupele maghiare.
în schimbul prestării formale a jurământului de vasalitate, Ludovic recunoaşte toate titlurile şi posesiunile lui Vlaicu.
în 1369 participă, alături de regele Ludovic, la o luptă cu oşti ale sultanului Murad şi ţarului de Târnovo Ioan Alexandru şi, ulterior, în 1371, luptă alături de trupe bizantine şi sârbeşti la Cirmen (Cernomen).
se pare că în timpul său, Chilia revine Ţării Româneşti.
în 1370, la Severin, se va înfiinţa al doilea scaun mitropolitan muntean prin susţinerea călugărului de origine greacă – Nicodim.
lui Vladislav îi sunt atribuite mănăstirea Vodiţa şi biserica domnească din Curtea de Argeş.
la 20 ianuarie 1368 este dat privilegiul pentru negustorii braşoveni
- domniei îi reveneau venituri importante din impozitele pe circulaţia mărfurilor; vama egală cu tricesima (a 30-a parte din valoarea transportului).
bate primele monede: ducaţii de argint din care s-au tras două serii şi o monedă divizionară: banii.

         •  •  urmaşii săi au fost: Radu (1377 - 1384) şi Dan (1384 - 1386) care au avut o prezenţă semnificativă şi stabilizatoare în lumea sud-dunăreană.

     Teritoriul locuit de romani dintre Dunăre şi Marea Neagră la sfârşitul secolului al XIII-lea avea o structură politică de confesiune ortodoxă, obligată tributal emirului tătar Nogai.
nucleul statului dobrogean îl constituie „Ţara Cărvunei” (între Mangalia şi Varna).
această entitate politică este recunoscută de Bizanţ în 1325.

         •  •  Voievodul Balica:
suficient de puternic, se amestecă în conflictul intre Paleologi şi Cantacuzini pentru tronul de la Constantinopol.

         •  •  Dobrotiţă (Dobrotici)
voievod de mare autoritate (N. Iorga) .
recunoscut despot de Imperiul Bizantin, unifică „ţările” dintre Dunăre şi Marea Neagră.
1369, are bune relaţii eu Vladislav Vlaicu, cu care negociază restaurarea lui Stratimir la Vidin.
din „despotatul” său s-a desprins „Ţara Dristei” (în jurul centrelor urbane Păcuiul lui Soare şi Silistra) aceasta îngloba teritoriul de pe ambele maluri ale Dunării, cuprins între Turtucaia şi Cernavodă, condusă de fiul său Terter, recunoscut, de asemenea, de Bizanţ. Ameninţat de turci, Dobrotiţă şi, după moartea acestuia, fiul său Ioancu apără ţara împreună cu Dan I, voievodul de la Argeş.
prin tratatul de la Lublin, din 1390, Mircea îşi adaugă titlul de „despot al ţărilor lui Dobrotă şi domn al Silistrei”.

Basarab I
Basarab I  (~1310-1352)
detaliu frescă