În secolul al XI-lea continuă luptele coroanei arpadiene cu voievodatele din interiorul arcului carpatic.
„Viaţa Sfântului Gerard” ne furnizează date referitoare la lupta dintre voievodul Ahtum (urmaş al lui Glad) şi regele ştefan
Voievodatul lui Ahtum se întinde între Criş şi porţile Transilvaniei, până la Vidin şi Severin
        •  este o organizaţie politică cu certe atribuţii statale
        •  are o mare putere economică
        •  Ahtum se aşează într-o continuitate dinastică
        •  desfăşoară politică externă fermă, independentă
        •  conflictul cu coroana maghiară este declanşat de „vămuirea sării regale”, ce coboară pe Mureş, în cursul căreia Ahtum este ucis
Voievodul Gyula (Gyla):
        •  fie păgân fie creştin, conduce o ţară la vest de Carpaţi, ţară întinsă şi prosperă (latissimum et opulentisimum)
        •  refuză să îmbrăţişeze catolicismul, este învins şi dus în Ungaria
        •  ţara sa este ocupată între anii 1002 - 1003
luptele pentru tron, anarhie internă, presiunea Imperiului romano-german şi a pecenegilor au amânat o jumătate de secol ofensiva Arpadienilor
în 1075 şi după această dată, cetăţile Turda, Biharea, Mediaş intră în stăpânirea regilor maghiari
în 1111 este atestat Mercurius Princeps Ultrasylvanus deşi nu există dovada că această funcţie ar fi fost exercitată
tot în 1111 era constituit primul comitat în Crişana, Bihorul
în 1176 este semnalat Leustachius voievod şi nu principe (care atestă o organizare politică autohtonă) recunoscut în cele din urmă şi de arpadieni
     Comitatului Bihor i se adaugă: Crasna şi Dăbâca (1164), Solnocul (1187), Cenadul (1197), Clujul, Alba şi Timişul (1177), Satu Mare (1187), Caraşul (1200) şi în primii ani ai secolului al XIII-lea Arad, Zarand, Târnava
ţările româneşti continuă să trăiască în străvechi forme de organizare social-economice şi politice, constituite din cnezate şi uniuni de obşti „ţări” în zonele de margine din vecinătatea Carpaţilor
cu scopul de apăra graniţele şi de a stimula dezvoltarea economică a Transilvaniei, coroana maghiară a colonizat în secolele XII-XIII în interiorul arcului carpatic pe saşi şi secui

probabil de origine turcică
în 898-899 participă alături de maghiari la cucerirea Pannoniei
se aşează în Bihor, apoi în zona Târnavelor sau în Subcarpaţii Răsăriteni pentru a masca penetraţia maghiară în Transilvania. În schimbul obligaţiilor militare şi-au păstrat vechea organizare socială, economică, politică şi juridică.

    Vin în Transilvania în mai multe valuri datorită transformărilor economice din lumea germană:
        •  flandrensii – între 1192 - 1196
        •  teutonicii – veniţi din zona Rinului şi Moselei
        •  saxonii – grupul cel mal numeros, vor coloniza împrejurimile Sibiului, Târnavei Mari, Ţara Bârsei şi centrul minier de la Rodna
toţi au beneficiat de privilegii potrivit cărora şi-au întemeiat aşezări
în regiunile unde au fost colonizaţi, au găsit o numeroasă populaţie românească, în Bula de aur a saşilor, numită Andreanum, acordată de regele Andrei al II-lea, se menţionează şi dania „pădurii românilor şi pecenegilor”
cu toate eforturile de încorporare desfăşurate de coroana maghiară, Transilvania şi-a păstrat, în tot cursul evului mediu, individualitatea.