După asasinarea lui Burebista are loc o destămare a „imperiului” său:
- cetăţile greceşti, de pe ţărmul nord-vestic al Pontului Euxin nu mai recunosc autoritatea acestuia;
- triburile dintre Dunăre şi cursul superior al Tisei, în special cele celtice îşi proclamă neatârnarea;
- vechile căpetenii împart întinsa stăpânire din vremea lui Burebista în patru şi apoi în cinci regate, mai slabe din punct de vedere militar;
- Caius Plinius Secundus (Pliniu cel Bătrân) şi alţi contemporani scriu despre o entitate istorico-geografică denumită Dacia confirmând vechea unitate etnico-lingvistică şi spirituală a geto-dacilor, evidentă şi în condiţiile de fărâmiţare politică. 

     Izvoarele confirmă existenţa mai multor conducători ai geto-dacilor în spaţiul carpato-dunărean. Continuitatea politică a regatului lui Burebista este continuată în Munţii Orăştiei, „Muntele Sfânt” Cogoionon, devine reşedinţă regală – Sarmizegetusa Basileion (în opera lui Claudius Ptolemaios).
     Deceneu este urmaşul lui Burebista în funcţia de rege şi judecător suprem şi mare preot.
- ca mare preot Deceneu îmbogăţeşte incinta sacră de pe Dealul Grădiştei, ca dovadă noile sanctuare în special marele sanctuar circular.
- aceasta atestă ştiinţa împărţirii timpului strict necesară pentru a cunoaşte perioadele optime de arat, semănat, cules, urcatul şi coborâtul turmelor pentru iernat, organizarea sărbătorilor şi a diferitelor ritualuri.
     Calendarul dacic alternează anul de 360 zile cu anul de 365 zile.
- calendarul dacic e confirmat de decorul unei fructiere pictate descoperite la Bătea Doamnei; discul unui opaiţ, descoperit la Bărboşi, tableta găsită la Dumbrava (jud. Iaşi) Acestea atestă cunoaşterea celor patru anotimpuri a celor 12 semne zodiacale (într-o manieră ce aminteşte de chinezi)
     Utilizarea plantelor tămăduitoare este precedate de consemnările medicului grec Dioscorides Pedonius (sec. I d.Hr.) referitoare la „izmă” (tendila la daci), „talpa gâştei” (blis la daci, blitum la romani)
- dacii cunoşteau efectul apelor termale de la Geoagiu (Germisara)
     Igiena alimentaţiei:
- atestată de existenţa conductelor pentru apă pe Dealul Grădiştei şi la Feţele Albe
     Izvoare narative şi arheologice confirmă că dacii cunoşteau:
- legile naturii
- concepţia referitoare la univers
- cultivarea valorilor morale, filosofice şi etice
- realizări în domeniul artei (al arhitecturii eclesiastice îndeosebi)
     Comosicus, care îi urmează lui Deceneu era rege, mare preot şi judecător suprem (Iordanes)
     Coryllos (respectiv Scorilo în opera istoricului Frontonius), domneşte la Sarmizegetusa Basileion 40 de ani fără a se lupta cu romanii
- un urmaş al său, Duras conduce o expediţie la sud de Dunăre.  

     Un regat desprins din formaţiunea politică organizată de Burebista a fost pe Valea Oltului la sud de Carpaţi cu reşedinţa la Ocniţa-Buridava unde domnea „basileus Thiamarcos” (inscripţii pe pereţii unui chiup lângă Ocnele Mari (jud. Vâlcea) în centrul dacilor buri (davensi).
     Regatul condus de Dicomes, conducător al geţilor dintre Carpaţi şi Nistru, dobândeşte suzeranitatea asupra litoralului pontic.
- este menţionat de Plutarh în războaiele civile dintre Octavianus (Augustus) şi Marcus Antonius. Încheie un foedus cu Antonius care pregătind confruntarea de la Actium (31 î.Hr.), recunoaşte stăpânirea lui Dicomes asupra oraşelor greceşti ponto-danubine în schimbul unui ajutor militar contra lui Octavianus.
- 29 î.Hr. – bastarnii lui Deldon invadează teritoriul sud-dunărean (încurajaţi de Dicomes)
- pentru respingerea lor este chemat proconsulul Macedoniei, Marcus Lucius Crassus
     Regele dac Cotiso atacă armatele preconsulului Macedoniei, prilej în urma căruia Cotiso moare.
- Cotiso – menţionat de istoricul roman Annaeus Florus arată „Dacii trăiesc nedezlipiţi de munţi” (Dacii montibus inhaerent)
- conduşi de Cotiso atacă armatele romane de câte ori îngheaţă Dunărea
- stăpânea o mare parte din fostul mare stat geto-dac în zona Munţilor Banatului
- de numele lui se leagă monede de aur emise probabil de M. Iunius Brutus în 43–42 î.Hr. cu legenda Ko(ti)son drept stipendiu pentru luptătorii geto-daci participanţi la campaniile sale. Nu au funcţie economică ci doar de tezaurizare sau de recunoaştere a prestigiului politic al unui rege barbar.
     Regele get Roles îl sprijină pe Crassus – după afirmaţiile lui V. Pârvan – cu centrul poate între Durostorum şi Axiopolis
- Octavianus l-a declarat „aliatul şi prietenul poporului roman” (Socius et amicus Populi Romani)
- se alătură romanilor, care după respingerea bastarnilor atacă fortificaţiile getice de la nord de regatul lui Roles atestate pentru secolul I î.Hr. la Carsium Troesmis Aegysus.
- alături de Crassus luptă împotriva regilor geţi din Dobrogea de azi.
     Dapix este învins şi zidit de viu cu oştenii săi în peştera Keiris (neidentlficată)
     Oastea lui Zyraxes, asediată în cetatea Genucla (neidentificată) este învinsă.

     Prezenţa Romei la Dunărea de jos făcea inevitabilă confruntarea romano-dacă. Pentru slăbirea forţei militare a geto-dacilor, diminuată şi de împărţirea lor în regate mai mici, şi pentru crearea unui „spaţiu de siguranţă”, romanii strămută populaţia la sud de Dunăre (Aelius Catus mută 50.000 de geţi din Câmpia Munteniei, iar mai târziu - în timpul lui Nero - sunt mutaţi 100.000 de „transdanubieni”).
- armatele romane cuceresc treptat teritorii care aparţineau statului lui Burebista
- la început, stăpânirea romană se instaurează în vestul Daciei, pe cursul mijlociu al Dunării şi pe Sava
- 28 î.Hr. – pământul getic dintre Dunăre şi Marea Neagră, trece sub autoritatea regatului odris, regat clientelar Romei, zona este atacată de daco-geţi şi de aliaţii lor sarmaţii
- sunt distruse aşezările fortificate ale geţilor (la Zimnicea, Popeşti)
- geto-dacii atacă garnizoanele odrişilor şi unităţile romane din cetăţile Aegyssus (12 d.Hr.) şi Troesmis (15 d.Hr.) , apoi invadează Pannonia
- între Drava (Serbia de azi) şi Dimum (Belene în Bulgaria) romanii înfiinţează provincia senatorială Moesia
- în anul 15 d.Hr. – teritoriul dintre Dimum şi Delta Dunării, numit Ripa Thraciae rămâne dependent de regatul Odris.
- oraşele greceşti de pe litoral sunt incluse în prefectura ţărmului maritim (praefectura orae maritimae). Comandantul acesteia este supravegheat de preconsulul provinciei Macedonia, apoi de cel al Moesiei care anexează, în anul 46 d.Hr. atât Ripa Thraciae cât şi praefectura orae maritimae
- sud-estul Daciei, este administrat direct de romani
- flota romană de la Dunărea de Jos (Classis Flavia Moesica) cu comandamentul la Noviodunum (Isaccea) apără linia fluviului întărită cu castre (la Aegyssus -Tulcea, Capidava etc.)
     Cetăţi romane sunt construite şi în alte vechi centre daco-getice ca cel de la Halmiris (Murighiol) şi în oraşele greceşti care, însă, îşi păstrează autonomia internă
- oraşul Tomis se impune ca mare centru economic, politic, cultural, religios
- baza producţiei este reprezentată de autohtonii daco-geţi
- aşezările, chiar şi cele rurale sub formă de sat compact. Arcidava şi Buteridava sunt integrate nomenclaturii impuse de romani
- treptat unii autohtoni adoptă nume şi obiceiuri romane
- romanii aduc colonişti, care sunt în special traci sudici (bessi, lai) aduşi aici pentru exploatarea pietrei de construcţie, a zăcămintelor de fier şi de aramă.    
     Din secolul I d.Hr., la Dunărea de Jos începe opera de romanizare oficială(N. Iorga).



Cetatea dacică de la Sarmizegetusa Regia