Împrejurările în care Burebista (la început un şef de uniune tribală) reuşeşte să ajungă la putere şi să-şi extindă autoritatea asupra triburilor şi uniunilor tribale nu sunt cunoscute. Strabon scrie că getul Burebista ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese reuşeşte în câţiva ani să creeze un stat puternic, prin impunerea unei conduceri autoritare, care a făcut din ascultarea faţă de porunciun mod de guvernare.
     Realizarea primului regat geto-dac, trebuie raportată şi la ceea ce s-a întâmplat la sud de Dunăre, unde în decurs de un secol şi jumătate, Roma şi-a extins dominaţia:
- are loc al treilea „război mithridatic” (74–71 î.Hr.), în urma coruia proconsulul provinciei Macedonia, generalul M.T. Varro Lucullus ocupă oraşele greceşti vest-pontice, de la Apollonia până la Delta Dunării;
- la sfârşitul războiului este încheiat un tratat (foedus) între romani, Callatis şi alte cetăţi vecine cu avantaje şi obligaţii pentru ambele părţi. Această tutelă mascată a Romei nemulţumeşte locuitorii oraşelor greceşti care pornesc o solie din Dionysopolis care apelează la geţii şi bastarnii dintre Carpaţi şi Nistru;
- oastea proconsulului Macedoniei, generalul C. Antonius Hybrida este învinsă lângă Histria; V. Pârvan presupune că Burebista ar fi fost comandantul cetelor geto-bastarne care l-au învins pe Antonius.
     O activitate creatoare spre realizarea unirii triburilor geto-dacice a avut marele preot Deceneu, care după ce a fost în Egipt revine „în Goţia” (Iordanes, istoric ostrogot numea astfel Geţia) unde „domnea Buruista”. Este vorba de Burebista (în opera lui Strabon este numit „Byrebista”, „Boerebistas”) şeful militar ajutat de Deceneu să unească pe toţi geto-dacii.
- După Strabon, Burebista era bărbat get „din părţile răsăritene ale spaţiului carpato-danubiano-pontic.
- Iordanes scrie că întâlnirea dintre Deceneu şi Burebista are loc „pe timpul când Sylla a pus mâna pe putere la Roma” (în jurul anului 82 î.Hr.). Nu este precizată zona întâlnirii şi declanşării acţiunii.

     Burebista uneşte sub sceptrul său majoritatea locuitorilor spaţiului carpato-danubiano-pontic, autohtoni sau alogeni; bastarnii sunt subordonaţi primii în campania din 62–61 î.Hr.
- campaniile răsăritene şi apusene pentru supunerea tuturor alogenilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic;
- Burebista îşi asigură „flancul sud-estic al frontului”, consolidând aşezările fortificate dintre Carpaţi şi Nistru identificate ipotetic la Dolinean (Clepidava ?), Siret (Patridava ?), Brad – Negri (Zargidava ?), Răcătău de Jos (Tamasidava ?), Tiseşti – Tg. Ocna (Utidava ?), Poiana Nicoreşti (Piroboridava ?), Barboşi – Galaţi (Dinogeţia iniţială ?);
- sunt integrate pe cale paşnică „oraşe” cu rezonanţă celtică (Carrodunum, Maetonium, Vibantavarium, Eractum) de pe cursul superior şi mijlociu al Nistrului;
- pe calea războiului este supusă aşezarea celtică de la Aliobrix identificată la Cartal (Orlovka) în sudul Basarabiei;
     Burebista supune oraşele greceşti pe cale paşnică sau prin luptă. Cetatea Tyras este supusă fără luptă. Potrivit informaţiilor istoricului Dion Chrysostomos cetatea Olbia este supusă unui atac violent. Histria supusă unui atac violent, renunţă la „protecţia” regelui get şi cere ajutorul Romei. Odessos şi Mesembria sunt supuse unor atacuri violente.
- acceptă fără împotrivire stăpânirea lui Burebista oraşele Tomis, Callatis, Dionysopolis şi Apollonia.
- Burebista vizează ocuparea punctelor strategice stăpânite anterior de sciţi în nordul bazinului pontic şi în „prelungirea” apuseană „Sciţia Mică”, regat creat de alogeni în secolele III-II între Callatis şi Bizone (Capul Callacra).
     Decretul Dionysopolitan prin care Burebista devine „stăpânitor(ul) tuturor ţinuturilor de dincolo şi dincoace de Dunăre” (din 48 î.Hr.).
     Începând cu 48 î.Hr. Strabon menţionează luptele victorioase purtate de Burebista cu:
- celţii scordisci (în S.V. Daciei) ;
- tauriscii;
- boii conduşi de Critasiros;
- Burebista devine o mare „autoritate” (arche).
     Deşi fără graniţe precise regatul poate fi delimitat, la vest, de confluenţa râului Marus (Morava) cu Dunărea mijlocie, la est de gura Bugului, la nord de Carpaţii Păduroşi şi la sud de Haemus (Munţii Balcani).    

     Inscripţia de la Dionysopolis îl numeşte pe Burebista era „cel dintâi şi cel mare dintre regii din Tracia”;
     Burebista, aflat în fruntea unei armate considerabile, organizează un vast sistem de fortificaţii (aproape 80 de cetăţi şi puncte întărite), încearcă impunerea unor norme morale şi juridice şi ia unele măsuri pentru o mai bună administrare şi supraveghere a statului său:
- îndeamnă supuşii la „abstinenţă, sobrietate şi ascultare de porunci”;
- noul mod de viaţă propagat dintr-un mare centru spiritual numit de Strabon „Muntele Sfânt” Cogaionon – arheologic atestat pe Dealul Grădiştei (1200 m altitudine) în Masivul şureanu,
- la Sarmizegetusa Regia (Grădiştea Munceiului) se află unul din cele opt sanctuare patrulatere, identificate până în prezent;
- continuitatea vieţii sociale în unele dave – reşedinţe ale foştilor şefi al triburilor unificate pe cale paşnică;
- menţinerea magistraţilor din unele oraşe pontice;
- pe plan central, Burebista recrutează oameni noi însărcinaţi cu administrarea agriculturii, strângerea dărilor, supravegherea muncilor obşteşti obligatorii făcând posibilă realizarea sistemului de fortificaţii în Dacia (nucleul din Munţii şureanu întins pe o suprafaţă de 200 km pătraţi).
     Nucleul statului său cuprindea cetăţile de la:
- Costeşti (o posibilă reşedinţă regală), Piatra Roşie, Blidaru (prima incintă), Baniţa, Căpâlna, Cugir, Vârful lui Hulpe apără aşezările de pe terasele de la Grădiştea de Munte (Faţa Cetii, Feţele Albe) şi căile de acces spre marele centru religios de pe Dealul Grădiştii.
- incinta militară din centrul religios are o suprafaţă de 3 ha cu ziduri de piatră ecarisată (blocuri de calcar fasonate) care fac din Sarmizegetusa dacică un unicat în Europa.
     Tradiţionalul zid dacic (Murus Dacicus) este întâlnit la cetăţile construite din blocuri de calcar fasonate fără mortar atestate la Polovraci (jud. Gorj), Tilişca (jud. Sibiu), Deva (jud. Hunedoara), Piatra Craivei (jud. Alba).
     Cetăţi construite din piatră nefasonată legată cu lut întâlnim la: Piatra Neamţ (Piscul Bâtca Doamnei şi colina Cozia), Cetăţeni (jud. Argeş), Divici (jud. Caras Severin), Câmpuri – Surduc (jud. Hunedoara), Sărăţel (jud. Bistriţa Năsăud), Covasna – Valea Zânelor, Sighişoara.
- cetăţile de pământ existau în multe alte locuri;
     Armata lui Burebista, scrie Strabon, în vreme de război ajungea până la două sute de mii de oameni.    

     Burebista duce o politică externă activă şi continuă prin acţiuni diplomatice dar şi militare în urma cărora supune „cea mai mare parte din populaţiile vecine”, încât ajunge să fie temut (...) chiar şi de romani (după Strabon);
- după 48 î.Hr. Burebista intervine în conflictul dintre Caesar şi Pompeius;
- în inscripţia de la Balcic este pomenit numele solului Acornion trimis de Burebista la Pompeius, în cartierul general de la Heraclea Lynkestis, acesta fiind un sacerdot grec din Dionysopolis. Se presupune că solul a fost trimis în ideea unei alianţe cu Pompeius;
- se crede că misiunea diplomatică încredinţată lui Acornion are loc între două momente principale ale războiului civil între Caesar şi Pompeius: 7 iunie 48 î.Hr. înfrângerea lui Caesar la Dyrrachium şi 9 august 48 î.Hr. înfrângerea lui Pompeius la Pharsalos.
- după 3–4 ani de la victoria asupra lui Pompeius, Caesar trimite numeroase legiuni la hotarul regatului geto-dacic;
- la 15 martie 44 î.Hr. puţin înainte de începerea luptei Caesar e asasinat de noii săi adversari politici;
     Burebista va fi şi el asasinat în urma unei revolte a aristocraţiei tribale.


tarabostes
Aristocrat geto-dac
sculptură de pe Arcul de triumf al lui Constantin