Historia magistra vitae

b1
Evul mediu

În secolul al XI-lea continuă luptele coroanei arpadiene cu voievodatele din interiorul arcului carpatic.

■ „Viaţa Sfântului Gerard” ne furnizează date referitoare la lupta dintre voievodul Ahtum (urmaş al lui Glad) şi regele ştefan

■ Voievodatul lui Ahtum se întinde între Criş şi porţile Transilvaniei, până la Vidin şi Severin

•  este o organizaţie politică cu certe atribuţii statale

•  are o mare putere economică

•  Ahtum se aşează într-o continuitate dinastică

•  desfăşoară politică externă fermă, independentă

•  conflictul cu coroana maghiară este declanşat de „vămuirea sării regale”, ce coboară pe Mureş, în cursul căreia Ahtum este ucis

■ Voievodul Gyula (Gyla):

•  fie păgân fie creştin, conduce o ţară la vest de Carpaţi, ţară întinsă şi prosperă (latissimum et opulentisimum)

•  refuză să îmbrăţişeze catolicismul, este învins şi dus în Ungaria

•  ţara sa este ocupată între anii 1002 - 1003

■ luptele pentru tron, anarhie internă, presiunea Imperiului romano-german şi a pecenegilor au amânat o jumătate de secol ofensiva Arpadienilor

■ în 1075 şi după această dată, cetăţile Turda, Biharea, Mediaş intră în stăpânirea regilor maghiari

■ în 1111 este atestat Mercurius Princeps Ultrasylvanus deşi nu există dovada că această funcţie ar fi fost exercitată

■ tot în 1111 era constituit primul comitat în Crişana, Bihorul

■ în 1176 este semnalat Leustachius voievod şi nu principe (care atestă o organizare politică autohtonă) recunoscut în cele din urmă şi de arpadieni

Comitatului Bihor i se adaugă: Crasna şi Dăbâca (1164), Solnocul (1187), Cenadul (1197), Clujul, Alba şi Timişul (1177), Satu Mare (1187), Caraşul (1200) şi în primii ani ai secolului al XIII-lea Arad, Zarand, Târnava

■ ţările româneşti continuă să trăiască în străvechi forme de organizare social-economice şi politice, constituite din cnezate şi uniuni de obşti „ţări” în zonele de margine din vecinătatea Carpaţilor

■ cu scopul de apăra graniţele şi de a stimula dezvoltarea economică a Transilvaniei, coroana maghiară a colonizat în secolele XII-XIII în interiorul arcului carpatic pe saşi şi secui

Secuii

■ probabil de origine turcică

■ în 898-899 participă alături de maghiari la cucerirea Pannoniei

■ se aşează în Bihor, apoi în zona Târnavelor sau în Subcarpaţii Răsăriteni pentru a masca penetraţia maghiară în Transilvania. În schimbul obligaţiilor militare şi-au păstrat vechea organizare socială, economică, politică şi juridică.

Saşii

Vin în Transilvania în mai multe valuri datorită transformărilor economice din lumea germană:

•  flandrensii – între 1192 - 1196

•  teutonicii – veniţi din zona Rinului şi Moselei

•  saxonii – grupul cel mal numeros, vor coloniza împrejurimile Sibiului, Târnavei Mari, Ţara Bârsei şi centrul minier de la Rodna

■ toţi au beneficiat de privilegii potrivit cărora şi-au întemeiat aşezări

■ în regiunile unde au fost colonizaţi, au găsit o numeroasă populaţie românească, în Bula de aur a saşilor, numită Andreanum, acordată de regele Andrei al II-lea, se menţionează şi dania „pădurii românilor şi pecenegilor”

■ cu toate eforturile de încorporare desfăşurate de coroana maghiară, Transilvania şi-a păstrat, în tot cursul evului mediu, individualitatea.