Historia magistra vitae

b1
Evul mediu

Trăsăturile generale ale societății românești în secolele XIV-XV

Societatea feudală românească este o parte a întregului lumii medievale, care are și unele trăsături particulare:

- proprietatea funciară este foarte diferențială; se împarte între domnie, cler, marea boierime (sau nobilimea) și comunitățile de țărani liberi (în secolele XIV-XV mult mai numeroase decât cele ale țăranilor aserviți) .

■ în Țara Românească și Moldova, domeniul boieresc este mai mic decât cel bisericesc.

■ în Transilvania dezvoltarea societății feudale susținută de coroana maghiară urmărea:

•  anihilarea boierimii de origine românească;

•  consolidarea pozițiilor nobilimii maghiare;

•  sporirea numărului de țărani aserviți,

■ contradicțiile specifice lumii medievale românești sunt întâlnite:

•  între nobili și țărani aserviți;

•  în rândul clasei dominante sub forma luptei pentru avere, ranguri, putere politică.

■ calcule aproximative dau pentru Transilvania anului 1300 o populație de circa 550.000 locuitori; aceasta ar fi crescut până în secolul al VI-lea la 1.000.000 locuitori.

- în Țara Românească din sec. al XVI-lea trăiau între 300.000 - 400.000 locuitori, iar în Moldova 400.000 locuitori.

■ alături de populația românească, majoritară pretutindeni, se regăsesc și alte grupuri etnice:

•  în Transilvania: maghiari, sași, secui;

•  în Țara Românească și Moldova: greci și armeni.


Țăranii liberi și dependenți; principalele categorii de obligații

Prin ponderea ei numerică, este principala producătoare de bunuri materiale.

■ țărănimea liberă în secolele XIV - XVI este numeroasă și puternică:

•  în Moldova – răzeși, în așezările de la Câmpulung, Vrancea, Orhei, Tigheci;

•  în Țara Românească – moșnenii sau megieșii, în întreaga zonă subcarpatică Muscel, Vâlcea, Loviștea, Țara Oltului;

•  în Transilvania îi întâlnim în Hațeg, Oaș, Chioar, Bihor;

■ în obștea satului liber proprietatea asupra pământului dăinuiește din timpuri străvechi:

•  casa și grădina aparțineau fiecărei familii;

•  suprafața arabilă se împărțea periodic;

•  pășunile, fânețele, izlazul se foloseau în comun;

Satele libere își alegeau singure conducătorii: cnezii și juzii în Moldova și Țara Românească, voievozii în Transilvania.

- atribuțiile acestora erau administrative, fiscale și judecătorești;

■ țărănimea dependentă lipsită de pământ, pe care și l-au însușit nobilii, păstreză totuși uneltele și vitele de muncă;

- în Transilvania sunt două categorii principale:

•  iobagii – dispuneau de sesii (loturi), aveau gospodării proprii, locuiau la sate;

•  jelerii – erau lipsiți de orice fel de proprietate, dar se puteau muta de pe o moșie pe alta.

- în Țara Românească și Moldova autoritatea boierimii nu era atât de puternică;

•  rumânii și vecinii puteau avea un stăpân laic sau egumenul unei mănăstiri,

- țăranii aserviți datorau nobilului feudal (sau boierului) rente în produse (dijma) în muncă și în bani.

- dijma echivala cu a zecea parte, în Transilvania, din a doua jumătate a secolului al XIV – cu a noua parte (nona) din grâne, vin, pește, porci, oi, stupi.

■ renta în muncă - se efectua pe domeniul nobilului a cărei recoltă îi revenea în întregime;

■ zilele de robotă s-au stabilit în Transilvania la 1437 – o zi pe an la seceră sau coasă, ca apoi, în 1514, să se ajungă la una pe săptămână;

- în Țara Românească, numărul zilelor de muncă nu era reglementat, fiind stabilit în funcție de întinderea moșiei,

■ statului, țăranii dependenți, îi acordă zeciuiala domniei în Țara Românească și Moldova și o dare în bani în Transilvania, 


Boieri și nobili; marile domenii laice și eclesiastice

Nobilimea feudală, deținătoarea puterii economice și politice, își are sursa principală a poziției sale în proprietatea domeniului format de regulă din sate sau părți din sat.

■ la diverse niveluri ale clasei dominante domeniul feudal este:

•  regal sau domnesc;

•  laic (nobiliar boieresc sau orășenesc) ;

•  bisericesc (al mitropoliilor, episcopiilor sau al marilor mănăstiri).

■ domeniile trec de la un stăpân la altul prin danii, moșteniri, schimb, vânzări-cumpărări sau prin încălcări reciproce;

- diversele forme ale marii proprietăți feudale au o evoluție contradictorie;

- stăpânirea asupra pământurilor aparținând puterii centrale este în continuă restrângere;

- domeniul laic este într-o permanentă schimbare de posesori;

- domeniul aparținând bisericii sporește continuu și se consolidează;

După întinderea moșiei, nobilimea (sau boierimea) poate fi mare, mijlocie și mică.

■ în Transilvania, în rândurile ei sunt cuprinși:

•  baronii și conții, posesori de castele sau curți întărite;

•  cavalerii;

•  slujitorii;

- de regulă maghiari, sași și secui, acestora li se alătură și boierii români (ortodocși în Transilvania sudică și în Banat și catolici în est).

- raporturile suzerano-vasalice se stabilesc între domn și boieri, între regele maghiar și voievodul Transilvaniei și nobili.

■ regele, voievodul Transilvaniei și domnii acordă donații (danii) și confirmă posesiunile funciare, nobiliare.

■ marii feudali laici și eclesiastici:

- beneficiază de regimul imunității (țăranii dependenți sunt scutiți de dări față de stat, cu excepția participării la „oastea cea mare”).

- prerogativele administrative, fiscale și judiciare ale statului trec asupra stăpânilor moșiilor.

■ nobilii (boierii) au următoarele îndatoriri:

•  să fie credincioși și supuși autorității de stat;

•  să participe la sfatul domnesc sau la adunările generale pe stări;

•  să vină la oaste cu vasalii lor;

- în caz de trădare primeau pedeapsa capitală însoțită de confiscarea bunurilor.

■ domeniul funciar eclesiastic posedat și dările provenite de la țăranii dependenți asigură clerului mijloace materiale importante, datorită cărora conducătorii săi (mitropoliți, episcopi, egumeni sau abați) fac parte din clasa dominatoare.

- prelații și călugării de proveniență țărănească au o condiție socială apropiată de cea de origine.


Târgoveți (orășeni)

În orașul medieval, structura populației este complexă:

■ în Transilvania :

- puterea economică și politico-administrativă era deținută de patriciat (meșteșugari și negustori bogați);

■ cea mai mare parte a locuitorilor orașului era alcătuită din meșteri sau negustori săraci;

- sărăcimea, plebea, formată din lucrători calificați (ucenici și calfe) sau ocazionali, țărani fugiți de pe domeniu, era aservită și exploatată de patriciat; 

■ mai trăiesc, de asemenea, în orașul medieval profesori, scribi sau dieci de cancelarie precum și liber-profesioniști - medici sau juriști.