Historia magistra vitae

b1
Evul mediu

Situația politică internațională la sfârșitul secolului al XIV-lea

Bogățiile naturale, intensa activitate economică, prezența punctelor nodale ale marilor drumuri comerciale ce traversau Europa, precum și ieșirea la Marea Neagră, au stârnit tendințele expansioniste ale marilor puteri vecine.

■ din apus și nord amenință regatul maghiar care dorea să-și reînnoiască vechea suveranitate și Polonia direct interesată să-și deschidă drum spre gurile Dunării și litoralul pontic;

■ în sud, Imperiul Otoman ajunge în vecinătatea statelor românești (după ce a lichidat treptat statele balcanice),

■ rezultatul final al confruntării cu regatele catolice vecine ca și cu puternicele forțe ale Porții, a fost menținerea statului românesc, existența sa neîntreruptă, o autonomie recunoscută, schimbată în independență în orice împrejurare favorabilă.  


Politica internă

Înscăunarea lui Mircea cel Bătrân (1396 - 1418) ca domn al Țării Românești a fost urmată de o serie de măsuri ce urmăreau consolidarea situației interne:

- actele cancelariei domnești atestă instituirea sistemului proprietății feudale, a privilegiilor feudalilor laici și eclesiastici, precum și a obligațiilor producătorilor liberi și dependenți.

- limitează privilegiile marilor feudali

- într-o poruncă adresată tuturor satelor mănăstirii Tismana, domnitorul cere să „dea la cap” tuturor care ar încerca să-i ia la muncă peste ce le datorează călugărilor;

- administrația, armata, Biserica sunt puse ferm sub autoritatea domniei

- marii dregători, înlocuiesc treptat în sfat pe jupani și boieri, lor li se mai adaugă și funcționarii însărcinați cu strângerea impozitelor;

- a construit un adevărat sistem de fortificații maritime și dunărene: cetățile-porturi de la Chilia - Licostomo și Enisala de-a lungul litoralului pontic la Pangalia (Mangalia) și Caliacra, apoi pe Dunărea Inferioară de la Severin la Turnu, spre Giurgiu, Turtucaia, Dârstor (Silistra) .

■ în marile așezări monastice precum Cozia (1388) desfășoară o bogată activitate culturală la care participă caligrafi, copiști, renumiți zugravi, creatorii școlii de pictură religioasă.

Are loc o intensă dezvoltare economică:

•  sporește cultura de cereale;

•  progrese în zootehnie;

•  se exploatează minereuri de fier, aramă, sare;

•  se dezvoltă meșteșugurile și comerțul atât cel intern dar și cel cu Polonia, țările balcanice și statele din apusul Europei;

•  sporesc emisiunile monetare;

•  98 de toponimice numesc sate, târguri și orașe cu locuire intensă,

•  se preocupă de alăturarea sub o singură autoritate a tuturor ținuturilor locuite de români între Carpați și Marea Neagră, de la Porțile de Fier la Chilia și de la Oltul Transilvan la Dunăre.

Titulatura lui Mircea este edificatoare în acest sens: el este domn al Ungro-Vlahiei, pământul românesc dintre Carpați și Dunăre, căruia i-a adăugat „părțile de peste munți”- Almașul (18 sate și Făgărașul cu 25 sate) precum și Banatul Severinului, vechi moșteniri pierdute de predecesorii săi precum și „amândouă părțile peste toată Podunavia, încă până la Marea cea Mare” - Dobrogea „părțile tătărești” = Bugeacul cu Chilia - Licostomo cu gurile Dunării, precum și cetatea Dristorului (Silistra). Peste Carpați, Mircea cel Bătrân mai stăpânea Cetatea Branului (1412-1419) și Bologa (cu 18 sate).

A fost conducătorul politic al tuturor românilor, recunoscut de patriarhia din Constantinopol care acorda mitropolitului Țării Românești titlul de „exarh al plaiurilor” încredințându-i și ortodocșii din Transilvania.


Politica externă

Împrejurările politice erau de o mare complexitate și se impunea lupta împotriva tendințelor coroanei maghiare de a-și impune aici autoritatea supremă, cât și împotriva forței agresive a Imperiului Otoman aflat în plină ascensiune după lupta de la Kossovopolje (1389).

Mircea a constituit blocul unității românești în strânsă colaborare cu Petru I (1374-1391) și Alexandru cel Bun.

Relațiile româno-maghiare s-au deteriorat datorită:

•  intervențiile regelui maghiar Sigismund de Luxemburg de a impune țărilor române dominația sa efectivă;

•  preluarea de către Mircea a Banatului Severinului, Almașului și Făgărașului.

La 10 decembrie 1389, la Radom se încheie de pe poziții de deplină egalitate tratatul dintre Mircea cel Bătrân și Wladyslav Iagello (prin intermediul vornicului Dragoș, dregător moldovean).

- se pare că în contextul unui atac turcesc (1388) împotriva țarului de la Târnovo, marele domn a unit ținutul dintre Dunăre și mare cu Țara.

- în 1391 bandele prădalnice ale akingiilor sub conducerea lui Firuz-bey trec Dunărea și jefuiesc Țara Românească.

- în lupta cu Ștefan I domnul Moldovei, Sigismund este înfrânt la Ghindăoani (1395)

-7 martie 1395 la Brașov se încheie tratatul de alianță între Mircea și Sigismund de Luxemburg, primul tratat de alianță otomană din istoria sud-estului Europei Medievale. Mircea este recunoscut cu titlurile sale de duce la Făgăraș și Ban de Severin (contestate anterior de regele Ungariei).

- Sigismund, contrar tratatului de la Brașov, a limitat participarea sa la ocuparea cetății Turnu (iulie 1395). Este ultima perioadă înainte de marea confruntare cu sultanul Baiazid (1389-1402).


Bătăliile de la Rovine și Nicopole (1395, 1396)

Rămas singur în fața pericolului otoman Mircea cheamă sub arme „oștirea cea mare” a țării alcătuită din 40.000 oșteni.

■ Mircea impune sultanului tactica sa: evacuarea așezărilor, pârjolirea recoltelor, hărțuiala permanentă, atacuri surprinzătoare de noapte;

- în lupta de la Rovine (loc neidentificat) fie între Turnu și Argeș, fie în apropierea Craiovei s-a desfășurat marea confruntare; între Mircea și Baiazid. Oastea otomană a pierdut 30.000 de luptători „și Ildârim Baiazid a scăpat cu greutate cu puțini oameni” (17 mai 1395)

■ în 1395 o parte a marii boierimi a impus pe tron pe Vlad (Uzurpatorul)

- Poarta acordă prima capitulație acestui voievod care, acceptând plata tributului, obține recunoașterea autonomiei

■ Vlad nu a stăpânit integral Țara Românească, Mircea păstrând Oltenia și ținuturile de sub munți

Succesul românesc duce la organizarea primei mari coaliții continentale antiotomană:

•  organizată de Sigismund ca o cruciadă la care participă cavalerii occidentali, dintre care un loc important îl aveau cavalerii burgunzi;

•  în oastea maghiară intrau și efectivele românești din Ardeal conduse de voievodul Știbor;

•  cruciații străbat Bavaria. Austria, Ungaria, coboară pe Dunăre și în vara anului 1396 au cucerit Vidin, Rahova și Nicopole, unde îl așteaptă pe turci;

•  propunerea lui Mircea de a da primul atac a fost respinsă;

•  25 septembrie 1396 în bătălia de la Nicopole oastea creștină a fost obligată să se retragă în dezordine, succesul sultanului fiind complet;

■ forțele politice interne îl vor abandona pe Vlad;

■ în iarna 1396-1397 Mircea este din nou singurul stăpân al țării sale;

■ septembrie-octombrie 1397, trupele otomane trec Dunărea dar sunt respinse și Mircea redobândește cetatea Turnu fără sprijinul lui Sigismund;


Alexandru cel Bun (1400-1432)

Mircea reia politica „blocului românesc” la aceasta contribuie și dorința unei părți a boierimii moldovene de a limita suzeranitatea Poloniei.

■ la intervenția lui Mircea pe lângă parohia din Constantinopol a fost recunoscut mitropolitul Moldovei și așezarea acestuia în scaun la Suceava (26 Iulie 1401)

■ după modelul muntean, domnul Moldovei Alexandru va organiza structura administrativă a țării. A fost fixat hotarul dintre Moldova și Țara Românească în zona Dunării de Jos.

- cum Chilia aparținea cert Moldovei, în 1421 este posibil ca în anii 1400-1401 Mircea să fi lăsat acest teritoriu lui Alexandru pentru a apăra Gurile Dunării

■ în noiembrie 1401, un corp otoman efectua o incursiune de pradă pe teritoriul Țării Romanești, lovindu-i fulgerător „unii au fost uciși, alții prinși, alții înecați și n-au scăpat decât vreo 3000 care s-au întors singuri în Turcia”

■ 12 martie 1402 Alexandru încheie o înțelegere regele polonez Iagello recunoscându-i suzeranitatea

■ 28 iulie 1402 în bătălia de la Ankara căpetenia mongolă Timur Lenk zdrobește armata otomană condusă de Baiazid

- după pierderea lui Baiazid încep luptele pentru putere între fiii acestuia, Imperiul Otoman cunoscând o puternică criză

■ Mircea construiește cetatea Giurgiu

■ prin intermediul lui Alexandru, Mircea reînnoiește la 23 septembrie 1403 alianța cu regele Poloniei urmată de actele de privilegiu pentru negustorii lioveni pe teritoriul Țării Românești

- 23 noiembrie 1406 la Severin, Mircea se întâlnește cu Sigismund de Luxemburg care l-a recunoscut ca mare voievod „domn autocrat” în Ungro-Vlahia pe malul drept al Dunării și Dristor

■ în 1408 conducătorii bisericii catolice identificau în domnii țărilor române pe cei mai importanți conducători de stat din sud-estul Europei.

■ în 1408 sub zidurile Dârstorului erau zdrobite bandele akingiilor și azapilor, un avertisment că puterea turcească putea oricând să renască sub o conducere autoritară.

- Mircea va întreține anarhia și luptele pentru succesiune la tronul sultanilor, susținând pe rând pe Musa (1409-1412) și apoi pe Mustafa.

■ Alexandru trimite trupe în sprijinul regelui Iagello pentru marea confruntare cu cavalerii teutoni, obținând victoria de la Gründwald (1410).

- la 25 mai 1411 Alexandru reînnoiește la Roman tratatul cu Iagello, în care se angajau să se ajute reciproc în cazul unui atac din partea „craiului unguresc”.

- 15 martie 1412, la Lublau se încheie tratatul între Sigismund și regele Poloniei

■ în schimbul promisiunii că nu-i va mai sprijini pe teutoni Sigismund dorește să-și extindă stăpânirea asupra Valahiei și Moldovei.

Rezistența lui Iagello duce la o situație de compromis în urma neparticipării voievodului la lupta antiotomană alături de Sigismund, Moldova va fi împărțită astfel:

•  nord-estul (Suceava, Iași, Cetatea Albă) va reveni Poloniei

•  sud-vestul (Roman, Bacău, Bârlad, Chilia) va reveni lui Sigismund

■ la 7 februarie 1411, cu sprijinul lui Mircea, Musa devine sultan. În urma deteriorării raporturilor cu turcii, Mircea îl susține pe Mustafa, ambii înfrânți de Mehmed I.

- marea expediție otomană pornită de Mehmed I, în anii1416-1417, împotriva lui Mircea nu va atinge linia Dunării.

■ voievodul român își înceta domnia și viața la 31 ianuarie 1418, fără a plăti tribut Porții.


Marele război antiotoman din 1418 - 1428

Fiul lui Mircea, Mihail (1418-1420), cuprindea toate stăpânirile lui Mircea inclusiv ambele părți ale Podunaviei (Dobrogea) până la Marea cea Mare și Cetatea Dristorului.

■ între anii 1419-1421 a fost organizată o mare expediție otomană în zona Dunării.

- precedată de o campanie premergătoare (vara anului 1419) principalele ostilități se vor desfășura între Carpați și Dunăre (aprilie-mai) până la 15 august 1420.

- de pe mare sunt atacate Chilia și Cetatea Albă care sunt apărate de Alexandru. Aceasta este prima implicare a Moldovei în frontul antiotoman.

- în luptele de lângă Cetatea Severinului, copleșite de forțele otomane, oștile române sunt înfrânte pe câmpul de luptă rămâne și tânărul voivod Mihail.

- sunt pierdute Turnu, Giurgiu, Dobrogea.

■ țara este impusă la plata tributului fără ca independența să fie știrbită.

■ toamna anului 1420 o armată condusă de Mehmed I atacă Hațegul, sultanul și-a pierdut viața.

■ urmează pe tronul Țării Românești Radu, un alt fiu al lui Mircea, din a cărui stăpânire lipsea doar Cetatea Dristorului.

■ Alexandru sprijină pe Iagello în lupta împotriva teutonilor la Marienburg – 1422.

■ după venirea la tron a lui Murad al II-lea (1421-1451) a fost reluată politica ofensivă a Imperiului Otoman căreia îi va opune rezistență Dan al II-lea (1421-1431) și Pippo Spano comitele Timișoarei.

- 1422–1423 o puternică armată turcească este atrasă în zona submontană a țării și silită să se retragă pentru a o nimici la trecerea Dunării. Este eliberat un teritoriu care a cuprins ținutul Dristorului și sudul Dobrogei.

■ Dan al II-lea acordă numeroase privilegii brașovenilor (1422; 1424; 1431) cărora li se arată ca stăpân de la Brăila și până la Severin.

-1426 se încheie un tratat de alianță defensivă între Sigismund, rege al Ungariei și împăratul romano-german, și Dan al II-lea.

- alungat în Transilvania, în primăvara 1426, Dan al II-lea se va reîntoarce în 1427.

■ 1428 o armată creștină a fost învinsă la Golubac, unde se afla și Dan al II-lea, turcii nu au reușit să-și impună autoritatea la nord de Dunăre.

Mircea, urmașii săi și Alexandru pentru a putea să apere independența și integritatea țărilor lor au pus în practică „blocul românesc” și alianțele cu puterile creștine vecine.