Atelier de competențe

comp1

Competențele sunt un set de atitudini, abilități și cunoștințe interdependente, care sunt activate și aplicate într-un anumit context pentru a face față cu succes provocărilor sociale, culturale, economice, tehnologice și globale ale secolului XXI.

  Definiția și importanța abilității  

Părtinirea este o opinie, bazată mai degrabă pe prejudecăți sau pe emoții decât pe realitate, care împiedică o persoană să facă o judecată imparțială. Părtinirea unei persoane poate fi influențată de convingeri personale politice, sociale sau culturale. Ea poate da indicii despre intenția sau trecutul unui autor. O părtinire este un punct de vedere prejudecat. Majoritatea oamenilor au sentimente, opinii și atitudini preconcepute care le afectează judecata pe mai multe subiecte. Ideile menționate ca fapte pot fi opinii.

Detectarea părtinirii înseamnă identificarea modului în care opiniile și sentimentele personale ale scriitorului, artistului, politicianului sau altei persoane îi influențează munca. Un scriitor părtinitor prezintă o vedere înclinată a problemelor sau evenimentelor, mai degrabă decât să raporteze doar ce s-a întâmplat. Detecția părtinirii ne permite să evaluăm acuratețea informațiilor.

Sursele istorice care sunt părtinitoare reflectă prejudecățile personale ale autorului sau istoricului și tind să fie unilaterale. De exemplu, autorul poate încerca să justifice o acțiune sau să influențeze o opinie. Uneori, un autor exprimă o viziune personală fără să știe că este părtinitoare. Părtinirea poate ajuta istoricii să înțeleagă diferitele atitudini pe parcursul unui anumit moment din istorie.

Orice material care conține opinii, fie că este scris, vorbit sau vizual, poate conține prejudecăți părtinitoare sau sentimente puternice despre un grup sau o problemă. Istoricii moderni încearcă să fie imparțiali când scriu despre trecut. Însă, oamenii din trecut nu au simțit întotdeauna necesitatea de a fi imparțiali. Când citiți sursele istorice este întotdeauna important să identificați orice prejudecăți pe care autorul le poate avea. Părtinirea în sursele istorice poate fi pozitivă sau negativă. Trebuie să țineți cont de aceste prejudecăți în timp ce citiți astfel de surse. Mulți oameni istorici celebri aveau convingeri puternice care apar în scrierile, discursurile și arta lor. Țineți minte că doar pentru faptul că o persoană este faimoasă nu înseamnă că trebuie să fiți de acord cu opiniile sale. Pentru a evita introducerea prejudecăților în munca sa, un istoric trebuie să examineze diferite puncte de vedere și surse primare. Este important să analizeze mai multe surse cu privire la același incident sau problemă pentru a realiza o analiză echilibrată.

Trăim într-o lume saturată de informații și opinii. Puteți găsi părtinire în materiale scrise, orale și vizuale, cum ar fi jurnale, discursuri, reportaje, afișe de propagandă, dezbateri televizate, pagini web, bloguri etc. Găsirea informațiilor despre un subiect nu mai este o provocare. Dar cum putem ști ce informații sunt utile și exacte? Pe măsură ce mai multe informații se îndreaptă către Internet, este tot mai important să învățăm să identificăm părtinirea în materialul vizual. Acest lucru vă ajută să vă asigurați că informațiile pe care le găsiți sunt corecte și veridice.

Capacitatea de a analiza și de a evalua valabilitatea informațiilor, argumentelor și contraargumentelor pentru părtinire este o abilitate importantă pentru cetățeanul mediatic care vă ajută să stabiliți dacă sursele primare sau secundare pe care le găsiți online, în cărți sau în mass-media sunt credibile. Când puteți identifica părtinirea în materiale scrise, orale și vizuale puteți vedea când cineva prezintă doar o parte a unei probleme sau își bazează un argument pe emoție în loc de fapte.

  Aplicarea abilității  

Folosirea următorilor pași vă va permite să detectați mai bine părtinirea:

  1. Identificați materialul scris, oral sau vizual și determinați autorul sau vorbitorul. Este un document, un afiș, un discurs sau o altă sursă primară? Care este contextul acestei surse? Locul autorului în contextul unui eveniment istoric sau al unei perioade de timp vă va oferi o idee despre ce tip de prejudecată ar putea avea față de subiect. Cine este autorul și care este ocupația sa? Autorul poate fi mai degrabă un grup sau o organizație decât o singură persoană. Autorul își poate exprima foarte clar scopul în sursă. Dacă nu, tipul sursei vă poate oferi o idee despre acest scop. De exemplu, scriitorul unei enciclopedii își propune să rezume informații despre un subiect. Autorul unui site web politic poate dori să vă determine să votați pentru un candidat. Dacă este o imagine, este posibil să nu cunoașteți autorul sau data cu excepția cazului în care sursa este dezvăluită. Puteți utiliza indicii de context pentru a stabili ce reprezintă autorul și intervalul de timp în care a fost creat.
  2. Căutați ideea principală și verificați dacă ideea principală este susținută de fapte sau opinii. Citiți cu atenție documentul și întrebați-vă: „Care este punctul principal al acestuia?” Răspunsul dvs. la această întrebare este ideea principală. Revedeți documentul și detaliile listei care susțin această idee principală. Asigurați-vă că distingeți între faptele demonstrabile și opiniile cuiva. Pentru a afla dacă acestea sunt fapte, verificați dacă alte surse fiabile conțin aceleași informații. Dacă sursa dvs. utilizează declarații care arată sentimente, aceste declarații sunt probabil opinii.
  3. Identificați folosirea limbajului emoțional sau a opiniilor unilaterale. Identificați și analizați cuvinte, fraze, afirmații sau imagini pe care autorul sau vorbitorul le folosește pentru a descrie oamenii, locurile și evenimentele care ar putea transmite o înclinație pozitivă sau negativă. Acestea au o mare legătură cu modul în care simte acest subiect și pot dezvălui părtinirea. Identificați dacă există un limbaj încărcat emoțional, cum ar fi exploatați, terorizați sau înșelați. Căutați generalizări, cum ar fi unic, onest sau toată lumea. Căutați cuvinte care pot arăta păreri cum ar fi bun și rău”, notări cu caractere italice, sublinieri și marcaje care evidențiază idei particulare. Fiți conștienți de afirmațiile care vă fac să vă simțiți furioși, speriați sau entuziasmați. De asemenea, fiți atenți la afirmații care exprimă doar o parte a problemei. Examinați materialul pentru a determina dacă prezintă o acoperire egală a punctelor de vedere diferite. Lipsa acestora sunt semne de părtinire.
  4. Trageți concluzii despre părtinirea autorului, dacă există. Faceți-vă propria judecată. Amintiți-vă că multe dintre documentele istorice pe care le citiți sunt create de oameni care au propriile opinii și puncte de vedere. Depinde de dvs. să citiți fiecare document în mod critic și să trageți propriile concluzii. Autorul folosește un limbaj emoțional susținut doar cu câteva fapte pentru a-și susține ideile? Există insulte sau alt limbaj foarte negativ în sursă? Dacă da, sursa este probabil părtinitoare. În mod similar, dacă observi că autorul prezintă doar o parte a unei probleme, sursa probabil nu este fiabilă. Este important să analizăm și să evaluăm informațiile, argumentele și contraargumentele din surse primare și secundare pentru părtinire. Comparați materialul analizat cu alte surse. Uită-te după alte surse de încredere legate de acest subiect. Utilizați o varietate de surse pentru a corobora dovezile din material.

  Practica abilității  

....................................................